Capitolul 4: Arhivele fosilifere resping evoluţionismul

Conform teoriei evoluţionismului, fiecare specie de vieţuitoare a provenit dintr-un predecesor. Fiecare specie care a existat anterior s-a transformat de-a lungul timpului în altceva, şi toate speciile au apărut în acest fel. Conform acestei teorii, această transformare s-a produs gradat, de-a lungul a milioane de ani.

Dacă lucrurile ar fi stat într-adevăr aşa, atunci un număr interminabil de specii intermediare ar fi trebuit să fi trăit de-a lungul acestei imense perioade de timp, în care toate aceste presupuse transformări s-ar fi produs. Spre exemplu, în trecut ar fi trebuit să existe nişte creaturi jumătate peşte-jumătate reptilă care să fi dobândit nişte trăsături reptiliene în adiţie la trăsăturile de peşte pe care le aveau deja. Sau ar fi trebuit să existe nişte creaturi reptilo-păsări, care să fi dobândit nişte trăsături ale păsărilor în plus pe lângă trăsăturile reptiliene pe care deja le aveau. Evoluţioniştii se referă la aceste creaturi imaginare, despre care ei cred că au trăit în trecut, ca fiind „forme tranziţionale“.

Dacă asemenea animale ar fi existat cu adevărat, atunci ar fi fost milioane, chiar miliarde de asemenea exemplare. Şi mai important, rămăşiţele acestor creaturi s-ar fi regăsit în arhivele fosilifere. Numărul acestor forme tranziţionale ar fi fost chiar mai mare decât cel al speciilor din ziua de astăzi, iar rămăşiţele lor ar fi fost găsite peste tot în lume. În „Originea speciilor“, Darwin a acceptat acest lucru şi a explicat:

"Dacă teoria mea este adevărată, atunci cu siguranţă înseamnă că au existat un număr foarte mare de varietăţi intermediare, ce leagă mult mai puternic toate speciile aceluiaşi grup... Prin urmare, dovada existenţei lor anterioare poate fi găsită în arhivele fosilifere.".25

Chiar şi Darwin a fost conştient de absenţa unor asemenea forme tranziţionale. El a sperat că acestea vor fi descoperite în viitor. În ciuda optimismului său, el a realizat că aceste forme intermediare lipsă erau cel mai mare obstacol în calea teoriei sale. Tocmai de aceea, el a scris următoarele în capitolul din „Originea speciilor“ denumit „Dificultăţile teoriei“:

…De ce anume, dacă speciile au provenit din alte specii prin gradaţii deosebit de fine, nu vedem peste tot nenumărate forme tranziţionale? De ce nu este întreaga natură în confuzie în loc să avem speciile, aşa cum le vedem astăzi, atât de bine definite?... Şi atunci, întrucât conform teoriei trebuie să fi existat nenumărate forme tranziţionale, de ce nu le regăsim în cantităţi imense, îngropate în scoarţa pământului?... De ce nu avem fiecare formaţiune geologică şi fiecare strat plin de asemenea legături intermediare? Cu siguranţă că geologia nu ne revelează un asemenea lanţ organic extrem de fin gradat şi aceasta este, probabil, cea mai evidentă şi serioasă obiecţie care poate fi adusă împotriva teoriei mele.“26

Singura explicaţie cu care Darwin ar fi putut să vină pentru a contracara această obiecţie era argumentul că înregistrările fosile descoperite până la acel moment erau neadecvate. Darwin a mai susţinut de asemenea că atunci când înregistrările fosile vor fi fost studiate în detaliu, verigile lipsă vor fi găsite.

Crezând în profeţia făcută de Darwin, paleontologii evoluţionişti au săpat după fosile şi au căutat verigile lipsă în întreaga lume, începând cu mijlocul secolului al XIX-lea. În ciuda tuturor eforturilor lor, încă nu a fost descoperită nicio formă tranziţională. Toate fosilele scoase la suprafaţă în excavări au arătat că, în ciuda credinţelor evoluţioniştilor, viaţa pe pământ a apărut dintr-o dată şi pe deplin formată. În încercarea lor de a-şi demonstra teoria, în schimb, evoluţioniştii au cauzat într-un mod involuntar prăbuşirea ei.

Un paleontolog britanic renumit, Derek V. Ager, a admis acest lucru, chiar dacă el însuşi este un evoluţionist:

„Dacă examinăm în detaliu arhivele fosilifere, ceea ce reiese este faptul că, indiferent de nivelul ordinelor sau al speciilor, ceea ce se regăseşte mereu şi mereu nu este nicidecum o evoluţie gradată, ci o explozie bruscă a unui nou grup în detrimentul altuia.“.27

Living Fossils

Fossils are proof that evolution never happened. As the fossil record shows, living things came into being in a single moment, with all the characteristics they possess and never altered in the least for so long as the species survived. Fish have always existed as fish, insects as insects and reptiles as reptiles. There is no scientific validity to the claim that species develop gradually. Almighty Allah created all living things.

ringa balığı, fosil ringa balığı, balık

HERRING

 deniz kestanesi, fosil deniz kestanesi, deniz canlıları

SEA URCHIN

sekoya yaprağı, fosil sekoya yaprağı, yaprak

SEQUOIA LEAF

buğday biti, amber buğday biti, böcek

VEEVIL

 tavşan, fosil tavşan, sevimli canlılar

JUVENILE RABBIT

güneş balığı, fosil  güneş balığı, balık

SUN FISH

Un alt paleontolog evoluţionist, Mark Czarnecki a făcut următoarele comentarii:

„O problemă majoră în demonstrarea teoriei au fost înregistrările fosile: urmele speciilor dispărute de pe Pământ ce au fost păstrate în formaţiuni geologice. Aceste înregistrări nu au arătat niciodată urmele ipoteticelor variante intermediare postulate de Darwin – în locul acestora, speciile apar şi dispar pe neaşteptate, iar această anomalie a alimentat argumentul creaţionist că fiecare specie a fost creată de Dumnezeu.“28

„O problemă majoră în demonstrarea teoriei au fost înregistrările fosile: urmele speciilor dispărute de pe Pământ ce au fost păstrate în formaţiuni geologice. Aceste înregistrări nu au arătat niciodată urmele ipoteticelor variante intermediare postulate de Darwin – în locul acestora, speciile apar şi dispar pe neaşteptate, iar această anomalie a alimentat argumentul creaţionist că fiecare specie a fost creată de Dumnezeu.“

„Aceste lipsuri în arhivele fosilifere sunt totuşi reale. Absenţa datelor fosile în legătură cu orice ramificaţie este de-a dreptul fenomenală. De obicei, speciile sunt statice sau aproape statice de-a lungul unei perioade lungi de timp. Semnele evoluţiei unei specii într-o nouă specie sunt arătate extrem de rar, iar evoluţia dintr-un ordin într-un alt ordin nu a apărut niciodată. Ceea ce apare este înlocuirea unei specii sau al unui ordin cu un altul, iar această schimbare este mai mult sau mai puţin bruscă.“29

Viaţa a apărut pe pământ dintr-o dată şi în forme complexe

Atunci când sunt examinate straturile de sol şi înregistrările fosile, se observă că toate organismele vii au apărut simultan. Cel mai vechi strat de pe pământ în care au fost descoperite fosile de organisme vii datează din Cambrian, şi are o vechime aproximată la 500-550 de milioane de ani.

Acele vieţuitoare descoperite în stratul datând din perioada Cambrianului au apărut dintr-o dată în rândul înregistrărilor fosile – întrucât nu există strămoşi care să le fi precedat. Fosilele descoperite în rocile din Cambrian aparţin unor melci, trilobiţi, spongi, viermi de pământ, meduze, arici de mare şi alte nevertebrate complexe. Acest mozaic larg de organisme vii alcătuit dintr-un număr atât de mare de creaturi complexe a apărut atât de brusc, încât acest eveniment miraculos este denumit adesea în literatura geologică drept „Explozia din Cambrian“.

Majoritatea organismelor din acest strat au sisteme complexe şi structuri avansate cum ar fi ochi, branhii şi sisteme circulatorii, la fel ca specimenele din zilele noastre. Spre exemplu, ochiul compus, lenticular, cu structură de fagure al trilobiţilor este o minune a creaţiei. David Raup, profesor de geologie la Universităţile Harvard, Rochester şi Chicago spunea: „trilobiţii de acum 450 de milioane de ani foloseau un design optim care, în zilele noastre, ar necesita munca de creaţie şi de proiectare a unui inginer optician extrem de bine pregătit şi foarte inventiv“.30

THE MIRACLE OF CREATION THAT CONFOUNDS EVOLUTION

 trilobit,trilobit gözü

The trilobites that appeared in the Cambrian period all of a sudden have an extremely complex eye structure. Consisting of millions of honeycomb-shaped tiny particles and a double-lens system, this eye "has an optimal design which would require a well-trained and imaginative optical engineer to develop today" in the words of David Raup, a professor of geology. This eye emerged 530 million years ago in a perfect state. No doubt, the sudden appearance of such a wondrous structure cannot be explained by evolution and it proves the actuality of creation. Moreover, the honeycomb eye structure of the trilobite has survived to our own day without a single change. Some insects such as bees and dragon flies have the same eye structure as did the trilobite.* This situation disproves the evolutionary thesis that living things evolved progressively from the primitive to the complex.

(*) R.L.Gregory, Eye and Brain: The Physiology of Seeing, Oxford University Press, 1995, p.31

Aceste nevertebrate complexe au apărut brusc şi în formă completă, fără a avea nicio altă legătură sau formă tranziţională între ele şi organismele unicelulare, care fuseseră singurele forme de viaţă de pe Pământ anterioare nevertebratelor.

Iată ce afirma referitor la „Explozia din Cambrian“ (care este o capcană mortală pentru teoria evoluţionistă) Richard Monastersky, un ziarist specializat pe teme ştiinţifice la revista Science News, una dintre cele mai cunoscute publicaţii ale literaturii evoluţioniste:

„Acum o jumătate de miliard de ani, formele remarcabil de complexe ale animalor pe care le vedem în zilele noastre au apărut brusc. Acest moment, chiar la începutul perioadei Cambrianului, acum circa 550 de milioane de ani, marchează explozia evoluţionistă care a umplut mările cu cele mai complexe creaturi ale pământului... marile încrengături ale animalelor din zilele noastre exista deja în Cambrianul timpuriu... şi ele erau la fel de distincte unele faţă de celelalte, cum sunt şi în zilele noastre.“31

Investigaţiile mai aprofundate ale Exploziei din Cambrian arată marea dilemă pe care aceasta a creat-o pentru teoria evoluţionismului. Descoperirile recente arată că aproape toate încrengăturile, cele mai de bază diviziuni ale regnului animal, au apărut brusc în perioada Cambrianului. Un articol publicat în revista Science din 2001 afirmă: „Începutul perioadei Cambrianului, aproximativ acum 540 de milioane de ani, a fost martorul unei apariţii neaşteptate în înregistrările fosile a aproape tuturor principalelor tipuri de animale (încrengături) care predomină încă în flora şi fauna din zilele noastre.“30Acelaşi articol menţionează că, pentru ca un asemenea grup de vieţuitoare, atât de complex şi de distinct, să fie explicat conform cu teoria evoluţionistă, ar trebui să fie găsite straturi fosile foarte bogate, care să arate un proces de dezvoltare gradată; dar acest lucru nu a fost încă posibil:

„Această evoluţie diferenţiată şi de asemenea larg răspândită, trebuie să fi necesitat o întreagă istorie a unui grup ale cărui înregistrări fosile nu au fost încă descoperite.“32

Cum se face că pământul a fost dintr-o dată inundat cu un număr atât de mare de specii animale, şi cum au apărut aceste tipuri de specii distincte, care nu au un strămoş comun, aceasta este o întrebare ce a rămas fără răspuns din partea evoluţioniştilor. Zoologul Richard Dawkins de la Universitatea Oxford, unul dintre cei mai înfocaţi avocaţi ai evoluţioniştilor din întreaga lume, a făcut următoarele remarci referitoare la această realitate ce subminează însăşi fundaţia tuturor argumentelor pe care el le-a apărat până acum:

„Spre exemplu, straturile de roci din Cambrian... acestea sunt cele mai vechi, în care regăsim majoritatea grupurilor de nevertebrate. Şi multe dintre ele le găsim într-o formă avansată de evoluţie, deşi este prima oară când acestea apar. Este ca şi cum ele au fost plantate acolo, fără să fi avut niciun istoric evoluţionist.“33

hallucigenia, diken kambriyen,diken fosili

INTERESTING SPINES

One of the creatures that suddenly emerged in the Cambrian Age is Hallucigenia (above, left). This and many other Cambrian fossils have hard, sharp spines to protect them from attack. One thing that evolutionists cannot account for is how these creatures should have such an effective defense system when there were no predators around. The lack of predators makes it impossible to explain these spines in terms of natural selection.

Aşa cum Dawkins este forţat să admită, Explozia din Cambrian este o dovadă puternică a creaţiei, deoarece creaţia este singura modalitate de a explica apariţia într-o formă deja complexă şi integrală a vieţii pe pământ. Douglas Futuyma, un eminent biolog evoluţionist admite şi el acest lucru: „Organismele fie au apărut pe pământ într-o formă complet dezvoltată, fie nu au apărut astfel. Dacă nu au apărut într-o formă complet dezvoltată, atunci trebuie că s-au dezvoltat din nişte specii pre-existente prin anumite procese de modificare. Dacă au apărut într-un stadiu complet dezvoltat, atunci cu siguranţă că au fost create de o inteligenţă omnipotentă.34

33Chiar şi Darwin a recunoscut posibilitatea acestui lucru atunci când scria: „dacă numeroase specii ce aparţin aceluiaşi ordin sau familii au venit într-adevăr la viaţă toate în acelaşi timp, acest fapt ar fi fatal teoriei descendenţei cu modificări lente prin selecţie naturală.“"3534Perioada Cambriană nu este nimic altceva decât „lovitura fatală“ pentru Darwin. Tocmai de aceea, paleoantropologul şi evoluţionistul suedez Stefan Bengtson, care mărturisea lipsa de verigi tranziţionale în timp ce descria perioada Cambriană, a făcut următorul comentariu: „Acest fenomen derutant (şi stânjenitor) pentru Darwin, încă ne mai uluieşte.“36

Evident, arhivele fosilifere indică faptul că organismele vii nu au evoluat de la forme primitive la forme avansate, ci ele au apărut toate dintr-o dată şi într-o stare perfectă. Pe scurt, organismele vii nu au apărut ca urmare a procesului de evoluţie, ci au fost create.

Comparaţiile între molecule adâncesc impasul evoluţionist legat de Cambrian

Un alt fapt care pune evoluţioniştii într-o mare încurcătură în ceea ce priveşte Explozia din Cambrian, sunt comparaţiile dintre diferitele grupuri taxonomice aflate în viaţă. Rezultatele acestor comparaţii revelează faptul că subdiviziunile regnului animal, considerate până de curând de către evoluţionişti a fi „strâns înrudite“, sunt din punct de vedere genetic foarte diferite, lucru care pune ipoteza „formelor intermediare“, care oricum există doar la nivel teoretic, într-o şi mai mare dificultate. Un articol publicat în Proceedings of the National Academy of Science din 2000 afirmă că analizele de ADN au dus la eliminarea anumitor grupuri taxonomice care în trecut se obişnuia să fie considerate „forme intermediare“:

„Analiza secvenţelor de ADN a determinat noi interpretări ale arborilor filogenetici. Grupuri taxonomice care altădată se considera că reprezentă grade succesive de complexitate de la baza arborelui metazoarelor, au fost repoziţionate pe niveluri superioare în sânul arborelui. Această lasă teoria evoluţiei fără niciun ‚intermediar’ şi ne forţează să regândim geneza...“37

FOOTNOTES

25. Charles Darwin, The Origin of Species: A Facsimile of the First Edition, Harvard University Press, 1964, s. 179

26. Charles Darwin, The Origin of Species, s. 172, 280

27. Derek A. Ager, "The Nature of the Fossil Record", Proceedings of the British Geological Association, cilt 87, 1976, s. 133

28. Mark Czarnecki, "The Revival of the Creationist Crusade", MacLean's, 19 Ocak 1981, s. 56

29. R. Wesson, Beyond Natural Selection, MIT Press, Cambridge, MA, 1991, p. 45

30. David Raup, "Conflicts Between Darwin and Paleontology", Bulletin, Field Museum of Natural History, Cilt 50, Ocak 1979, s. 24

31. Richard Monestarsky, "Mysteries of the Orient", Discover, Nisan 1993, s. 40

32. Richard Fortey, The Cambrian Explosion Exploded?, Science, Cilt 293, No 5529, 20 Temmuz 2001, syf. 438-439

33. Richard Dawkins, The Blind Watchmaker, London: W. W. Norton 1986, s. 229

34. Douglas J. Futuyma, Science on Trial, New York: Pantheon Books, 1983. s. 197

35. Charles Darwin, The Origin of Species: A Facsimile of the First Edition, Harvard University Press, 1964, s. 302

36. Stefan Bengston, Nature, Vol. 345, 1990, s. 765

37. André Adoutte, Guillaume Balavoine, Nicolas Lartillot, Olivier Lespinet, Benjamin Prud’homme, and Renaud de Rosa, "The New Animal Phylogeny: Reliability And Implications", Proceedings of the National Academy of Sciences, 25 April 2000, vol 97, No 9, pp. 4453-4456

38. André Adoutte, Guillaume Balavoine, Nicolas Lartillot, Olivier Lespinet, Benjamin Prud’homme, and Renaud de Rosa, "The New Animal Phylogeny: Reliability And Implications", Proceedings of the National Academy of Sciences, 25 April 2000, vol 97, No 9, pp. 4453-4456