Capitolul 12: Ordinea nu se poate justifica prin coincidenţe

În capitolul anterior, am studiat cât de imposibilă este formarea accidentală a vieţii. Haideţi să ignorăm din nou toate aceste imposibilităţi pentru o clipă. Haideţi să presupunem că acum milioane şi milioane de ani, s-a format o celulă care a obţinut tot ceea ce avea nevoie pentru viaţă, şi că apoi la momentul oportun, ea „a prins viaţă“. În acest punct, teoria evoluţiei colapsează încă o dată. Întrucât chiar dacă această celulă ar fi existat pentru o vreme, ea ar fi murit la un moment dat, iar după moartea ei, nu ar mai fi rămas nimic, şi totul s-ar fi întors acolo de unde a început. Aceasta întrucât prima celulă vie, datorită faptului că îi lipsea informaţia genetică, nu ar fi fost capabilă să se reproducă şi să înceapă o nouă generaţie. Astfel, viaţa ei s-ar fi încheiat cu moartea.

Sistemul genetic nu constă doar din ADN. În acelaşi mediu trebuie să mai existe de asemenea: enzime care să citească codul din ADN, ARN-un mesager care trebuie să fie produs după citirea acestor coduri, un ribozom la care ARN-ul mesager se va ataşa în conformitate cu acest cod, ARN-ul de transfer pentru a transfera aminoacizii acelui ribozom pentru a-i folosi în procesul de producţie şi nişte enzime extrem de complexe pentru a duce la bun sfârşit numeroasele procese intermediare. Un asemenea mediu nu poate exista nicăieri în afara unui mediu total izolat şi complet controlat cum este celula, unde există toate materiile prime esenţiale, cât şi resursele energetice.

Drept rezultat, materia organică se poate auto-reproduce doar dacă există sub forma unei celule complet dezvoltate împreună cu toate organitele sale, şi într-un mediu propice în care să poată supravieţui, să poată face schimbul de materiale şi să primească energia din mediul înconjurător. Aceasta înseamnă că prima celulă de pe Pământ s-a format „dintr-o dată“ împreună cu structura sa uluitor de complexă.

Şi atunci, dacă o structură complexă a apărut dintr-o dată, ce înseamnă aceasta?

Haideţi să ne punem această întrebare prin intermediul unui exemplu. Haideţi să ne gândim la complexitatea celulei în termenii unei maşini extrem de sofisticate şi avansate tehnologic. (De fapt, celula este un sistem mult mai complex şi mai dezvoltat decât orice maşină, indiferent de motorul ei sau de dotările ei tehnice.) Şi acum, haideţi să ne punem următoarea întrebare: Ce aţi crede dacă aţi merge în excursie în adâncul unei păduri dese şi aţi trece pe lângă o maşină nou-nouţă aflată între copaci? V-aţi imagina oare că toate elementele pădurii s-au grupat la întâmplare de-a lungul a milioane de ani pentru a produce un asemenea vehicul? Toate părţile maşinii sunt făcute din materiale precum fierul, cuprul şi cauciucul – materii prime pe care le găsim pe Pământ –, dar v-ar face oare acest lucru să vă gândiţi că aceste materiale s-au sintetizat „la întâmplare“ şi apoi s-au grupat pentru a forma o asemenea maşină?

Nu există nicio îndoială că orice persoană întreagă la minte ar realiza că maşina este rezultatul unui proiect inteligent – cu alte cuvinte a fost produsă într-o fabrică – şi s-ar întreba ce caută o asemenea maşină în mijlocul pădurii. Apariţia bruscă a unei structuri complexe într-o formă completă, aşa ca din neant, arată că aceasta este opera unui agent inteligent. Un sistem atât de complex precum celula a fost fără nicio îndoială creat de o putere şi o înţelepciune superioare. Cu alte cuvinte, acest sistem a apărut ca o creaţie a lui Dumnezeu.

A crede că pura întâmplare poate da naştere unor design-uri perfecte depăşeşte limitele raţiunii. Cu toate acestea, aşa arată fiecare „explicaţie“ prezentată de teoria evoluţiei în ceea ce priveşte originea vieţii. Una dintre autorităţile de necontestat în acest domeniu este faimosul zoolog francez Pierre-Paul Grassé, fostul preşedinte al Academiei Franceze de Ştiinţe. Grassé este un materialist, cu toate acestea el a înţeles că teoria lui Darwin nu este capabilă să explice viaţa şi vorbeşte despre logica „întâmplării“, care este coloana vertebrală a darwinismului:

"Apariţia oportună a mutaţiilor care să deservească nevoile animalelor şi plantelor este greu de crezut. Cu toate acestea, teoria darwiniană pretinde chiar şi mai mult: o singură plantă, un singur animal ar avea nevoie de mii şi mii de asemenea evenimente norocoase şi propice. Şi atunci, miracolele ar deveni o lege: evenimentele având o probabilitate infinitezimală nu vor putea să nu apară... Nu există nicio lege împotriva celor care visează cu ochii deschişi, dar ştiinţa nu ar trebui să se complacă în aşa ceva."139

Grassé a mai rezumat şi ce anume înseamnă conceptul de "întâmplare" pentru evoluţionişti: "... Întâmplarea devine un fel de providenţă, care sub acoperământul ateismului, nu este numită, dar este adorată în secret."140

Eşecul logic al evoluţioniştilor este un rezultat al păstrării cu sfinţenie a conceptului de întâmplare.

Formula darwiniană!

Dincolo de toate dovezile tehnice pe care le-am tratat până acum, haideţi să examinăm pentru moment ce fel de superstiţii au evoluţioniştii în ceea ce priveşte un exemplu care ar putea fi înţeles chiar şi de copii:

Teoria evoluţionistă consideră că viaţa s-a format accidental. Conform acestei afirmaţii, atomii lipsiţi de viaţă şi conştiinţă s-au grupat pentru a forma celula şi apoi, cumva, au format celelalte organisme vii, inclusiv omul. Şi acum, haideţi să ne gândim puţin la aceasta. Atunci când punem la un loc elemente care sunt cărămizile de bază ale vieţii, cum ar fi: carbonul, azotul şi potasiul, tot ce se formează este un morman de elemente. Nu contează cărui tratament va fi supus acest morman de atomi, dar noi nu vor putea forma nici măcar o singură vieţuitoare. Dacă doriţi, putem formula un „experiment“ cu privire la acest subiect şi apoi să-l examinăm aşa cum fac evoluţioniştii şi cum pretind ei că s-ar fi petrecut lucrurile, fără a pronunţa cu voce tare numele experimentului, şi anume, „Formula darwiniană“:

Haideţi să îi lăsăm pe evoluţionişti să pună din belşug şi în cantităţi mari, materialele prezente în compoziţia organismelor vii, cum ar fi: fosfor, azot, carbon, oxigen, fier şi magneziu. Mai mult decât atât, îi vom lăsa să adauge la aceste mari cantităţi de materie primă şi orice alt material care nu ar exista în condiţii normale, dar pe care ei îl consideră necesar. Haideţi să îi lăsăm să adauge la acest amestec cât de mulţi aminoacizi ar avea nevoie – deşi aceştia nu se pot forma în condiţii naturale – şi cât de multe proteine vor avea nevoie – deşi doar pentru formarea uneia avem probabilitatea de 10950. Haideţi să-i lăsăm să expună amestecul la cât de multă căldură şi umezeală doresc. Îi lăsăm să amestece toate acestea cu orice instrument tehnologic doresc. Îi vom lăsa să pună lângă aceste amestecuri cei mai renumiţi oameni de ştiinţă, care să aştepte lângă aceste amestecuri miliarde şi chiar trilioane de ani, şi să fie liberi să folosească orice fel de condiţii vor considera necesare pentru formarea unui organism viu. Căci, indiferent ce vor face, ei nu vor putea produce din aceste materii prime un organism viu, să zicem un profesor care examinează structura celulei sale la microscop. Ei nu vor putea produce girafe, lei, albine, canari, cai, delfini, trandafiri, orhidee, crini, garoafe, banane, portocale, mere, curmale, roşii, pepeni galbeni, pepeni verzi, smochine, măsline, struguri, piersici, fazani, fluturi multicolori sau milioane de alte organisme vii precum acestea. Într-adevăr, ei nu vor putea să obţină nici măcar o singură celulă a unui organism viu.

Pe scurt, atomii lipsiţi de conştiinţă nu pot forma o celulă prin simpla lor grupare. Ei nu pot lua apoi o nouă decizie de a divide celula în două, apoi să ia alte decizii şi să formeze profesorii care au inventat microscopul electronic, pentru ca apoi să-şi examineze propria lor structură la acel microscop. Materia prinde viaţă doar prin intermediul actului superior de Creaţie al lui Dumnezeu.

Teoria evoluţionistă, care susţine opusul, este o aberaţie totală ce este complet contrară logicii. Şi dacă ne gândim fie şi doar un pic la afirmaţiile evoluţioniştilor, vom putea descoperi adevărata realitate, la fel ca în exemplul de mai sus.

Tehnologia urechii şi a ochiului

Un alt subiect care rămâne fără răspuns în cadrul teoriei evoluţioniste se referă la calităţile excelente de percepţie ale urechii şi ale ochiului.

Înainte de a trece la studiul ochiului în sine, haideţi să răspundem pe scurt la întrebarea: „Cum anume vedem?“ Razele de lumină ce provin de la un obiect cad pe retina ochiului. De aici, aceste raze de lumină sunt transmise sub forma unor semnale electrice de către celule şi ajung la o zonă de dimensiuni mici din partea din spate a creierului, numită centrul vederii. După o serie de procese, aceste semnale electrice sunt percepute de acest centru de pe creier sub forma unei imagini. Iar acum, având acest suport tehnic, haideţi să ne gândim puţin.

Creierul este izolat de lumină. Aceasta înseamnă că în interiorul creierului este întuneric total, iar lumina nu ajunge la locaţia unde este situat creierul. Locul denumit centrul vederii este un loc complet întunecat, unde lumina nu ajunge niciodată; ar putea să fie chiar cel mai întunecat loc pe care l-aţi cunoscut vreodată. Cu toate acestea, în această beznă neagră se observă o lume strălucitoare, luminoasă.

Imaginea formată înăuntrul ochiului este atât de clară şi de distinctă, încât nici chiar tehnologia secolului al XX-lea nu a fost capabilă să o obţină. Spre exemplu, uitaţi-vă la cartea pe care o citiţi, la mâinile care o ţin, apoi ridicaţi privirea şi priviţi în jur. Aţi mai văzut o asemenea imagine clară şi distinctă în orice alt loc? Nici chiar cel mai performant ecran de televiziune produs de cel mai mare producător de televizoare din lume nu vă poate oferi o asemenea imagine clară. Aceasta este o imagine tridimensională, color şi extrem de clară. Vreme de mai bine de 100 de ani, mii de ingineri au încercat să atingă această claritate a imaginii. Au fost construite fabrici, s-au descoperit noi idei, s-a efectuat foarte multă cercetare, s-au făcut planuri şi proiecte, toate pentru a atinge acest deziderat. Şi din nou, uitaţi-vă la ecranul televizorului şi la cartea pe care o ţineţi în mână. Veţi observa că există o foarte mare diferenţă de claritate şi precizie. Mai mult decât atât, ecranul televizorului vă arată doar imagini bidimensionale, în schimb, cu ochii voştri puteţi avea o perspectivă tridimensională, care să prezinte şi adâncime. Atunci când priviţi cu atenţie, puteţi chiar să observaţi că imaginea de pe ecranul televizorului este uşor neclară. Dar această, o întâlniţi oare şi la ochii voştri? Cu siguranţă nu.

Vreme de mulţi ani, zeci de mii de ingineri au încercat să construiască un televizor tridimensional şi să atingă claritatea vederii ochiului. Şi, deşi s-a construit un sistem de televiziune tridimensional, acesta nu se poate vedea fără a folosi nişte ochelari speciali; mai mult decât atât, aceasta este o tridimensionalitate artificială. Imaginea de fundal este mai neclară, iar imaginea din faţă are aparenţa unui montaj pe hârtie. Nu s-a reuşit niciodată producerea unei imagini clare şi bine conturate precum cea a ochiului. Atât în cazul aparatelor foto, cât şi în cazul televiziunii, există o mare diferenţă în ceea ce priveşte calitatea imaginii.

Evoluţioniştii susţin că mecanismul care produce această imagine clară şi bine conturată s-a format accidental. Acum, dacă cineva v-ar spune că televizorul din camera voastră s-a format accidental, şi că toţi atomii săi constituenţi s-au grupat pur şi simplu formând acest aparat ce produce această imagine, ce aţi crede? Cum anume pot să facă aceşti atomi ceea ce mii de oameni nu sunt capabili?

Timp de aproape un secol, zeci de mii de ingineri au studiat şi s-au străduit în laboratoare cu tehnologie performantă şi în mari complexe industriale, folosind cele mai sofisticate aparate, şi cu toate acestea tot ceea ce ei au reuşit să realizeze a fost tehnologia vizuală din zilele noastre.

Dacă un asemenea aparat, care produce o imagine mai primitivă decât cea a ochiului, nu s-a putut forma accidental, este mai mult decât evident că ochiul şi imaginea percepută de ochi nu putea nici ea să se formeze accidental. Căci ochiul necesită un proiect mult mai detaliat şi mai miraculos şi de asemenea şi Creaţia, comparativ cu proiectul unui televizor. Proiectul şi Creaţia unei imagini atât de clare şi de bine definite îi aparţine lui Dumnezeu, Cel care are putere asupra tuturor lucrurilor.

Aceeaşi situaţie apare şi în cazul urechii. Urechea externă preia sunetele disponibile prin intermediul pavilionului urechii şi le direcţionează spre urechea mijlocie; apoi, urechea mijlocie transmite vibraţiile sonore, intensificându-le; urechea internă trimite aceste vibraţii creierului, traducându-le în semnale electrice. Şi, la fel ca în cazul ochiului, actul de a auzi se finalizează în centrul auzului, situat pe creier.
O situaţie similară cu cea a ochiului este adevărată şi în cazul urechii. Şi anume, creierul este izolat de sunet la fel cum este izolat şi de lumină. Prin urmare, nu contează cât de mult zgomot este afară, în interiorul creierului este o tăcere deplină. Cu toate acestea, creierul este capabil să perceapă cele mai fine sunete. În creierul vostru, care este izolat fonic, puteţi auzi simfoniile interpretate de o anumită orchestră, şi de asemenea zgomotele dintr-un loc aglomerat. Cu toate acestea, dacă la un anumit moment s-ar putea măsura nivelul sunetului din creierul vostru, aţi putea să vedeţi că acolo domneşte o linişte deplină.

Haideţi acum să comparăm din nou calitatea superioară şi tehnologia avansată ce este prezentă la nivelul urechii şi al creierului, cu tehnologia produsă de fiinţele umane. La fel ca în cazul imaginii, s-au cheltuit zeci de ani de eforturi în încercarea de a crea şi a reproduce un sunet cât mai fidel faţă de cel original. Rezultatul acestor eforturi sunt aparatele de înregistrare, sistemele de înaltă fidelitate şi sistemele de detecţie a sunetelor. În ciuda tuturor acestor tehnologii şi a miilor de ingineri şi de experţi care au lucrat în acest scop, nu s-a putut obţine niciun sunet care să aibă aceeaşi claritate şi distincţie precum cel perceput de ureche. Gândiţi-vă la cele mai performante sisteme Hi-Fi produse de cele mai mari companii din industria muzicii. Chiar şi în cazul acestor aparate, atunci când se înregistrează, o parte din sunetul iniţial se pierde; de asemenea, atunci când porniţi o aparatură Hi-Fi, întotdeauna se aude un fâşâit înainte ca muzica propriu-zisă să înceapă. Cu toate acestea, sunetele percepute cu ajutorul tehnologiei trupului uman sunt extrem de clare şi de distincte. O ureche umană nu percepe niciodată sunetul însoţit de un fâşâit adiţional sau de paraziţi atmosferici, aşa cum se petrece în cazul aparaturii Hi-Fi; urechea percepe sunetul exact aşa cum este el, clar şi distinct. Şi aşa au stat lucrurile încă din ziua în care omul a fost creat.

Pe scurt, tehnologia din trupul nostru este cu mult superioară tehnologiei produse de om prin folosirea informaţiei acumulate, a experienţei şi a oportunităţilor. Nimeni nu ar afirma vreodată că un sistem Hi-Fi sau un aparat foto a apărut accidental. Şi atunci, cum se poate afirma că tehnologiile care există în organismul uman, şi care sunt superioare celor inventate de om, ar fi putut apărea drept rezultat al unui şir de întâmplări denumite evoluţie?
Este evident că ochiul, urechea şi chiar şi alte părţi ale trupului uman sunt produsul unei Creaţii superioare. Şi acestea sunt indicaţii extrem de precise ale Creaţiei unice şi fără egal a lui Dumnezeu, a cunoaşterii şi puterii Sale eterne.

Motivul pentru care am menţionat aici exemplele legate de simţul văzului şi al auzului este incapacitatea evoluţioniştilor de a înţelege evidenţa Creaţiei, deşi este atât de limpede. Dacă, într-o bună zi, îi veţi cere unui evoluţionist să vă explice cum anume a putut să apară accidental o asemenea structură excelentă precum cea a ochiului şi a urechii, veţi vedea că el nu va fi capabil să vă dea nicio replică rezonabilă sau logică. Chiar şi Darwin, în scrisoarea sa către Asa Gray, din 3 aprilie 1860 scria că „simplul gând la ochi îi dădea frisoane“, confesându-se asupra disperării evoluţioniştilor în faţa extraordinarei Creaţii a organismelor vii.141

Teoria evoluţiei este cea mai puternică vrajă din lume

De-a lungul acestei cărţi, s-a explicat în detaliu faptul că teoriei evoluţiei îi lipsesc dovezile ştiinţifice şi, din contră, dovezile ştiinţifice din cadrul unor ramuri ale ştiinţei cum ar fi: paleontologia, microbiologia şi anatomia revelează faptul că aceasta este o teorie falimentară.

Este necesar să clarificăm faptul că orice om lipsit de prejudecăţi, care nu se află sub influenţa vreunei ideologii aparte şi care îşi foloseşte logica şi judecata, va înţelege limpede că credinţa în teoria evoluţiei, care ne duce cu mintea la superstiţiile unor societăţi lipsite de cunoaşterea ştiinţei sau a civilizaţiei, este de-a dreptul imposibilă.

Aşa cum a fost explicat anterior, cei care cred în teoria evoluţiei gândesc că nişte atomi şi nişte molecule aruncate într-un recipient imens vor putea produce profesori dotaţi cu minte şi judecată, studenţi, oameni de ştiinţă precum Einstein sau Galileo, artişti precum Humphrey Bogart, Frank Sinatra şi Pavarotti, cât şi antilope, lămâi şi garoafe. Mai mult decât atât, oamenii de ştiinţă şi profesorii care cred aceste absurdităţi sunt oameni educaţi. Tocmai de aceea este justificat să considerăm teoria evoluţiei ca fiind „cea mai puternică vrajă din istorie“. Niciodată nicio altă idee sau credinţă nu a răpit atât de mult puterea de judecată a oamenilor, nepermiţându-le să gândească într-un mod inteligent şi logic, ascunzând adevărul de ei ca şi cum ei ar fi fost orbiţi. Această orbire este chiar mai rea şi mai de necrezut decât cea a adorării totemurilor în Africa, a poporului din Saba care adula Soarele, sau a tribului profetului Avraam adulând idoli făcuţi de propriile lor mâini, ori a poporului profetului Moise adulând viţelul de aur.

Cuvintele nu pot exprima cât de uluitor este faptul că această vrajă poate subjuga o comunitate atât de numeroasă, ţinând oamenii departe de adevăr, o vrajă ce nu a putut fi dezlegată vreme de 150 de ani. Este de înţeles când un om la câteva mii crede într-un scenariu ce este imposibil şi susţine idei stupide şi ilogice. Totuşi, „magia“este singura explicaţie posibilă pentru ca oameni din întreaga lume să creadă că atomi lipsiţi de viaţă şi de conştiinţă se vor decide brusc să se reunească şi să formeze un univers care funcţionează fără greş într-un sistem organizat, disciplinat, în care există judecată şi conştiinţă, planeta Pământ cu toate caracteristicile atât de potrivite vieţii, şi cu organismele vii dotate cu extraordinar de multe sisteme complexe.

As for those who disbelieve, it makes no difference to them whether you warn them or do not warn them, they will not believe. Allah has sealed up their hearts and hearing and over their eyes is a blindfold. They will have a terrible punishment. (Surat al-Baqara: 6-7)

…They have hearts they do not understand with. They have eyes they do not see with. They have ears they do not hear with. Such people are like cattle. No, they are even further astray! They are the unaware. (Surat al-A'raf: 179)

Even if We opened up to them a door into heaven, and they spent the day ascending through it, they would only say, "Our eyesight is befuddled! Or rather we have been put under a spell!" (Surat al-Hijr: 14-15)

Ne aducem aminte din cărţile sacre ale înţelepciunii că, atunci când realizăm că ceea ce proiectează o vrajă asupra noastră este doar o iluzie, în acel moment, întreaga putere a acelei vrăji se destramă şi ea îşi pierde credibilitatea. Şi în zilele noastre, dacă cei care se află sub influenţa unei asemenea vrăji – şi cred în asemenea afirmaţii ridicole ascunse sub o falsă ştiinţă, petrecându-şi vieţile într-o încercare disperată de a le apăra – nu vor renunţa la credinţele lor absurde, în clipa în care adevărul adevărat va ieşi la suprafaţă şi vraja va fi desfăcută, ei vor fi umiliţi. Spre exemplu, Malcolm Muggeridge, care a fost un filozof ateist şi un susţinător al evoluţionismului vreme de aproape 60 de ani, dar care, ulterior, a devenit conştient de adevăr, a făcut următoarea remarcă:

He said, "You throw." And when they threw, they cast a spell on the people's eyes and caused them to feel great fear of them. They produced an extremely powerful magic. (Surat al-A'raf: 116)

„Sunt pe deplin convins că teoria evoluţiei, în special în măsura în care a fost aplicată, va fi una dintre cele mai mari glume din cărţile de istorie din viitor. Posteritatea se va minuna de faptul că nişte ipoteze atât de neîntemeiate şi de îndoielnice au fost acceptate cu atâta incredibilă naivitate.“152

Iar acel viitor nu este prea departe. Dimpotrivă, oamenii vor vedea în curând că „întâmplarea“ nu este un dumnezeu, şi atunci vor privi în urmă la teoria evoluţiei ca la cea mai rea înşelăciune şi ca la cea mai teribilă vrajă din lume. Această vrajă a început deja să se ridice de pe umerii oamenilor din întreaga lume. Mulţi oameni care au început să vadă adevăratul chip al evoluţionismului, se întreabă cu uimire cum se face că au crezut aşa ceva chiar şi pentru o clipă.