Karl Marx made it clear that Darwin's theory provided a solid ground for materialism and thus also for communism. He also showed his sympathy to Darwin by dedicating Das Kapital, which is considered as his greatest work, to him. In the German edition of the book, he wrote: "From a devoted admirer to Charles Darwin"
Pentru unii, teoria evoluţiei sau darwinismul are doar conotaţii ştiinţifice, fără a părea să aibă vreo implicaţie directă asupra vieţilor noastre de zi cu zi. Aceasta, bineînţeles, este o părere greşită larg răspândită. Departe de a fi doar un subiect din cadrul ştiinţelor biologiei, teoria evoluţiei constituie temelia unei filozofii mincinoase, care a pus stăpânire pe un număr mare de oameni: materialismul.
Filozofia materialistă, care acceptă doar existenţa materială şi crede că omul este „o masă de materie“, susţine că acesta nu este nimic mai mult decât un animal, „conflictul“ fiind legea fundamentală a existenţei sale. Deşi a fost propagată sub forma unei filozofii bazate pe ştiinţă, materialismul este, de fapt, o dogmă străveche ce nu are nicio bază ştiinţifică. Această dogmă a luat naştere în Grecia antică, şi a fost redescoperită de către filozofii ateişti ai secolului al XVIII-lea. În secolul al XIX-lea, ea a fost implantată în câteva discipline ale ştiinţei prin intermediul unor gânditori precum Karl Marx, Charles Darwin şi Sigmund Freud. Cu alte cuvinte, ştiinţa a fost pervertită pentru a face loc materialismului.
Ultimele două secole au fost arena însângerată a materialismului: ideologiile bazate pe materialism (cât şi ideologiile aparent concurente ce se opuneau materialismului, dar care împărtăşeau aceeaşi doctrină) au adus în permanenţă în lume violenţă, război şi haos. Comunismul, responsabil pentru moartea a 120 de milioane de oameni, este produsul direct al filozofiei materialiste. Fascismul, în ciuda falsei pretenţii de a fi o alternativă la viziunea materialistă asupra lumii, a acceptat conceptul fundamental materialist al progresului prin conflict şi a dat naştere la regimurile opresive, la masacre, războaie mondiale şi la genocid.
Dincolo de aceste două ideologii sângeroase, etica individuală şi socială a fost şi ea coruptă.
Mesajul mincinos al materialismului, ce reduce omul la un animal a cărui existenţă este accidentală şi lipsită de orice responsabilitate faţă de vreo altă fiinţă umană, demolează stâlpii moralităţii precum: iubirea, compasiunea, sacrificiul de sine, modestia, onestitatea şi dreptatea. Induşi în eroare de motto-ul materialist „viaţa este o luptă“, oamenii au ajuns să-şi privească propria viaţă ca fiind nimic mai mult decât un conflict de interese care conduce la o viaţă trăită conform legilor junglei.
Urme ale acestei filozofii răspunzătoare pentru multe dintre dezastrele înfăptuite de oameni în ultimele două secole, pot fi regăsite în fiecare ideologie care priveşte diferenţele dintre oameni ca fiind „un motiv de conflict“. Aceasta îi include şi pe teroriştii din zilele noastre, care susţin că sprijină religia, şi cu toate acestea comit unul dintre cele mai mari păcate, prin uciderea unor oameni nevinovaţi.
Teoria evoluţionistă, adică darwinismul, se potriveşte perfect aici, completând acest puzzle. Ea introduce mitul conform căruia materialismul este o teorie ştiinţifică. Tocmai de aceea, Karl Marx, fondatorul comunismului şi al materialismului dialectic a scris că, în viziunea sa asupra lumii, darwinismul stă „la baza istoriei naturale“.1
However, that basis is rotten. Modern scientific discoveries reveal over and over again that the popular belief associating Darwinism with science is false. Scientific evidence refutes Darwinism comprehensively and reveals that the origin of our existence is not evolution but creation. Allah has created the universe, all living things and man.
Această temelie este însă putredă. Descoperirile ştiinţifice moderne arată din nou şi din nou că credinţa obişnuită ce asociază darwinismul cu ştiinţa este falsă. Dovezile ştiinţifice resping cu argumente inteligente darwinismul şi revelează faptul că originea existenţei noastre nu este evoluţia, ci creaţia. Dumnezeu este cel care a creat universul, toate vieţuitoarele şi omul.
Această carte a fost scrisă pentru a face cunoscut oamenilor acest lucru. Încă de la prima ei apariţie – mai întâi în Turcia iar apoi, în multe alte ţări – milioane de oameni au citit şi au apreciat această carte. Pe lângă limba turcă, ea a mai fost publicată în limbile: engleză, germană, italiană, spaniolă, rusă, chineză, bosniacă, arabă, albaneză, urdu, malay şi indoneziană. (Textul cărţii în toate aceste limbi se găseşte gratuit la adresa www.evolutiondeceit.com.)
Impactul cărţii „Evoluţia – o mistificare“ a fost recunoscut şi de către susţinătorii părerii contrare. Harun Yahya a fost subiectul articolului din revista New Scientist intitulat „Arzându-l pe Darwin“(Burning Darwin). Acest faimos periodic de frunte al darwinismului o menţionat, în numărul din 22 aprilie 2000, că Harun Yahya „este un erou internaţional“ făcându-şi cunoscută îngrijorarea pentru cărţile sale, care „s-au răspândit peste tot în lumea islamică“.
Cel mai important periodic al comunităţii ştiinţifice, Science a subliniat impactul şi rafinamentul lucrărilor lui Harun Yahya. Articolul publicat în Science intitulat „Creaţionismul prinde rădăcini acolo unde Europa şi Asia se întâlnesc“, datat 18 mai 2001, a observat că în Turcia „cărţile bine fundamentate precum ‚Evoluţia – o mistificare‘ (The Evolution Deceit) şi ‚Faţa întunecată a darwinismului’ (The Dark Face of Darwinism) au devenit, în unele părţi ale ţării, mai influente decât manualele“. Ziaristul continuă apoi să evalueze lucrările lui Harun Yahya, care au iniţiat „una dintre cele mai puternice mişcări anti-evoluţioniste din lume şi din afara Americii de Nord“.
Deşi aceste periodice evoluţioniste observă impactul lucrării „Evoluţia – o mistificare“(The Evolution Deceit), ele nu oferă nicio replică ştiinţifică la argumentele expuse în această lucrare. Motivul, bineînţeles, este că acest lucru nu e posibil. Teoria evoluţionistă se află într-un adevărat impas, lucru pe care îl veţi descoperi pe măsură ce veţi citi capitolele următoare. Cartea vă va ajuta să realizaţi că darwinismul nu este o teorie ştiinţifică, ci o dogmă pseudo-ştiinţifică, susţinută în numele filozofiei materialiste, în ciuda dovezilor contrare şi a invalidării ei în întregime.
Speranţa noastră este ca lucrarea „Evoluţia – o mistificare“ (The Evolution Deceit) să continue pentru multă vreme să-şi aducă contribuţia la combaterea dogmei materialist-darwiniste, care a indus în eroare umanitatea încă din secolul al XIX-lea, şi că ea le va aduce oamenilor aminte de lucrurile esenţiale din viaţa lor, cum ar fi, modul în care am venit la viaţă şi care sunt îndatoririle noastre faţă de Creatorul nostru.
Toate milioanele de specii care trăiesc pe acest pământ posedă caracteristici miraculoase, tipare de comportament unice şi structuri fizice perfecte. Fiecare dintre aceste fiinţe a fost creată având propriile detalii şi propria frumuseţe. Plante, animale, şi deasupra tuturor omul, cu toţii am fost creaţi cu mare pricepere şi artă, începând de la aparenţele exterioare, până la celulele constituente, invizibile cu ochiul liber. Astăzi, există o mare diversitate a ramurilor ştiinţifice şi zeci de mii de oameni de ştiinţă ce lucrează în aceste ramuri şi care studiază fiecare detaliu al acestor vieţuitoare descoperă aspecte miraculoase ale acestor detalii, încercând să ne ofere un răspuns la întrebarea: cum au apărut acestea?
Unii dintre aceşti oameni de ştiinţă sunt uluiţi pe măsură ce descoperă aspectele miraculoase ale structurilor pe care le studiază şi a inteligenţei ce se ascunde în spatele a ceea ce vine la viaţă, iar ei sunt martorii infinitei cunoaşteri şi înţelepciuni ce este implicată aici. Cu toate acestea, alţi oameni de ştiinţă, într-un mod surprinzător, susţin că toate aceste caracteristici miraculoase sunt rezultatul întâmplării oarbe. Aceşti oameni de ştiinţă sunt adepţii teoriei evoluţionismului. În viziunea lor, proteinele, celulele şi organele care formează aceste vieţuitoare au apărut în urma unui lanţ de coincidenţe. Este destul de uluitor că asemenea oameni, care au studiat vreme de mulţi ani, au realizat cercetări îndelungate şi au scris cărţi despre miraculoasa funcţionare a unui simplu organit din interiorul unei celule, şi acesta mult prea mic pentru a fi observat cu ochiul liber, pot să gândească faptul că aceste structuri extraordinare au putut să apară din întâmplare.
Lanţul coincidenţelor în care cred asemenea profesori eminenţi este pur şi simplu spulberat în faţa raţionamentului. Conform opiniei acestor profesori, un număr oarecare de substanţe chimice simple s-au grupat mai întâi pentru a forma o proteină – lucru care este mai puţin probabil decât a forma un poem prin alăturarea unor litere la întâmplare. Apoi, alte coincidenţe au dus la formarea altor proteine. Apoi, acestea s-au combinat la întâmplare într-o formă organizată. Şi nu doar proteinele, ci şi AND-ul, ARN-ul, enzimele, hormonii şi organitele celulare, care toate sunt nişte structuri complexe din cadrul celulei, s-a întâmplat să apară şi să se grupeze prin coincidenţe. Prima celulă care a apărut a fost rezultatul acestor miliarde de coincidenţe. Dar miraculoasa abilitate a întâmplării oarbe nu s-a oprit aici, întrucât aceste celule, ca din întâmplare, au început să se multiplice. Conform cu pretenţia coincidenţelor menţionată mai sus, o altă coincidenţă a organizat aceste celule şi a produs prima formă de viaţă.
Miliarde de „evenimente imposibile“ au trebuit să aibă loc pentru formarea unui singur ochi al unei forme de viaţă. Şi aici, procesul orb cunoscut drept coincidenţă a intrat din nou în ecuaţie: mai întâi a făcut două găuri de dimensiunile necesare şi în cea mai bună poziţie posibilă din craniu, şi apoi, celulele care au ajuns acolo din întâmplare, au început, ca o pură coincidenţă, să construiască un ochi.
Aşa cum am văzut, coincidenţele au acţionat în cunoştinţă de cauză a ceea ce doreau să producă. Chiar de la început, „întâmplarea“a ştiut ce este actul vederii, al auzului şi al respiraţiei, chiar dacă nu a existat niciun exemplu de acest gen în lume, la acea vreme. Aceasta ar dovedi însă prezenţa unei inteligenţe extraordinare, dublate de o conştiinţă de sine, care ar fi manifestat un plan de lungă durata, şi care ar fi construit viaţa pas cu pas. Totuşi, aceşti profesori, oameni de ştiinţă şi cercetători cu nume foarte respectate şi ale căror idei sunt atât de influente, s-au devotat trup şi suflet acestui scenariu total iraţional. Şi chiar şi acum, cu o încăpăţânare copilărească, ei exclud pe oricine refuză să creadă în poveştile lor de adormit copiii, acuzându-i că ar fi neştiinţifici şi bigoţi. Practic nu există nicio diferenţă între această atitudine şi mentalitatea medievală fanatică, ignorantă şi plină de bigotism care îi pedepsea pe cei care susţineau că Pământul este rotund.
Mai mult, unii dintre aceşti oameni susţin că ar fi credincioşi şi că ei cred în Dumnezeu. Asemenea oameni consideră afirmaţia „Dumnezeu a creat întreaga viaţă“ ca fiind neştiinţifică, şi totuşi, ei sunt capabili să creadă următoarea afirmaţie: „Totul a apărut ca urmare a unui proces inconştient ce a constat în miliarde de coincidenţe miraculoase“ca fiind ştiinţifică.
Dacă aţi pune o piatră cioplită sau o statuetă de lemn în faţa acestor oameni spunându-le: „Uite, această statuetă a creat această cameră şi tot ce se află în ea“, ei v-ar spune că această afirmaţie este extrem de stupidă şi ar refuza să o creadă. Totuşi, în ciuda acestui lucru, ei declară nonsensuri precum acesta: „Procesul inconştient cunoscut sub numele de întâmplare a creat gradat această lume, precum şi miliardele de fiinţe minunate ce se află în ea, realizând un proiect enorm“, ca fiind cea mai mare explicaţie ştiinţifică.
Pe scurt, aceşti oameni privesc întâmplarea ca fiind o zeitate şi susţin că aceasta este suficient de inteligentă, conştientă şi puternică pentru a crea forme de viaţă şi toate armoniile sensibile din univers. Atunci când li se spune că Acela care a creat toate formele de viaţă este Dumnezeu, a cărui înţelepciune este infinită, aceşti profesori evoluţionişti refuză să accepte acest fapt, susţinând în continuare că aceste miliarde de coincidenţe inconştiente, lipsite de inteligenţă şi putere şi care nu posedă propria lor voinţă sunt în fapt forţe creatoare.
Faptul că oameni educaţi, inteligenţi şi bine informaţi pot, ca grup, să creadă în cea mai iraţională şi mai ilogică revendicare din întreaga istorie, ca şi cum ar fi fost vrăjiţi, este într-adevăr un mare miracol. În acelaşi mod miraculos în care Dumnezeu a creat lucruri precum celula împreună cu toate proprietăţile ei şi cu extraordinara ei organizare, aceşti oameni sunt atât de orbi şi de lipsiţi de judecată încât sunt incapabili să vadă ceea ce este chiar sub nasul lor. Acesta este unul dintre miracolele dumnezeieşti, faptul că evoluţioniştii nu sunt capabili să vadă lucruri pe care şi copii mici le pot vedea, faptul că nu reuşesc să le priceapă indiferent de câte ori le sunt spuse aceste lucruri.
Şi vă veţi întâlni cu acest miracol destul de frecvent, pe măsură ce veţi parcurge această carte. Veţi mai vedea de asemenea că, pe lângă faptul că este o teorie care a colapsat complet în faţa argumentelor ştiinţifice, darwinismul este o mare mistificare care este cu totul incompatibilă cu logica şi cu raţionamentul, şi care diminuează autoritatea şi reputaţia apărătorilor ei.
