Responsabilitatea Profetului Iisus, unul dintre oamenii aleşi de Dumnezeu în această viaţă şi în Viaţa de Apoi, a constat în a-i chema pe oameni la calea cea dreaptă. Dumnezeu îl descrie ca pe o persoană foarte diferită de ceilalţi oameni. De exemplu: a fost născut fără tată, mamei sale, Mariei, Dumnezeu i-a transmis prin îngerii Lui că el va fi Mesia; în plus, el a fost înzestrat cu multe alte calităţi unice. Una dintre acestea este menţionată în Coran: "Mesia Iisus, fiul Mariei, este trimisul lui Allah, cuvântul Său pe care El l-a transmis Mariei şi un duh de la El" (Capitolul An-Nisa': 171). "Îngerii au zis: «O, Maria! Allah îţi vesteşte un Cuvânt din partea Lui: numele lui va fi Al-Masih, Isa, fiul Mariei, măreţ în această lume ca şi în lumea de Apoi şi unul dintre cei mai apropiaţi [de Allah].»" (Capitolul 'Al-'Imran: 45).
Expresia "Cuvântul lui Allah" este folosită numai pentru Profetul Iisus. Dumnezeu a revelat numele lui, Iisus Mesia, înainte ca el să se fi născut şi l-a numit "cuvântul Său". Astfel, statutul distinctiv al Profetului Iisus este încă o dată scos în evidenţă.
Numai Coranul, pe care Dumnezeu a promis să-l păstreze intact şi nemodificat până în Ziua Judecăţii, ne oferă informaţii corecte despre Profetul Iisus. Spre deosebire de Noul Testament, Coranul afirmă că Profetul Iisus nu a fost crucificat. Mai exact, el a fost înălţat la ceruri de către Dumnezeu şi se va întoarce înainte de Sfârşitul Lumii, în perioada care precede Ziua Judecăţii. Multe hadisuri confirmă acest fapt.
În continuare, vom examina aceste aspecte în detaliu.
si Noi ti-am trimis tie Cartea ca tâlcuire pentru toate lucrurile, calauza, îndurare si buna vestire pentru musulmani
(Capitolul An-Nahl: 89)
Soldaţii romani şi preoţii evrei, care au fost responsabili de arestarea Profetului Iisus, susţin că el a fost crucificat şi a murit pe cruce. Toţi creştinii acceptă această credinţă, precum şi învierea şi înălţarea lui la ceruri. Totuşi, Coranul oferă o perspectivă diferită: "Şi din pricina vorbelor lor: «Noi l-am omorât pe Mesia Iisus, fiul Mariei, trimisul lui Allah!», în vreme ce ei nu l-au omorât, nici nu l-au răstignit pe cruce, ci a fost făcut [cineva] să semene cu el! Cei care au avut păreri diferite în privinţa lui [Iisus], au fost în îndoială [în legătură cu moartea lui]; ei nu au avut cunoştinţă sigură despre ea [moartea lui], ci doar au urmat unor presupuneri. De bună seamă, nu l-au omorât, Ci Allah l-a înălţat la El. Iar Allah este Puternic şi Înţelept [Aziz, Hakim]." (Capitolul An-Nisa': 157-158).
Expresia "a fost făcut cineva să semene cu el" demonstrează că Profetul Iisus nu a fost ucis, ci ridicat la cer. Dumnezeu spune că aceia care cred contrariul nu cunosc adevărul. Oamenii au văzut cum murea cineva care semăna cu Profetul Iisus, în timp ce, în realitate, acesta s-a ridicat la ceruri.
O analiză comparativă a cuvintelor folosite pentru a relata, în general, moartea Profeţilor şi a celor folosite în cazul Profetului Iisus prezintă un aspect important. În primul caz, Coranul foloseşte qatala (a ucide), maata (a muri), halaka (a ucide), salaba (a crucifica) şi alte câteva cuvinte specifice. Coranul este foarte clar şi exact în ce priveşte faptul că "... în vreme ce ei nu l-au omorât [wa ma qataloohu], nici nu l-au răstignit pe cruce [wa ma salaboohu]". Oamenilor le-a fost arătată o "asemănare" a Profetului Iisus care, de fapt, a fost ridicat de Dumnezeu la ceruri: "Când Allah a spus: «O, Iisus! Eu îţi voi da o răsplată îmbelşugată, [mutawaffeeka] te voi înălţa la Mine [wa raafi`uka], te voi mântui de cei care nu cred şi îi voi pune pe cei care te-au urmat peste cei care nu cred până în ziua Învierii.»" (Capitolul 'Al-'Imran: 55). Cu alte cuvinte, Profetul Iisus, nu a avut parte de o moarte normală. Termenul "tawaffa", din versetul de mai sus, este folosit precum urmează:
"Eu nu le-am spus decât ceea ce mi-ai poruncit: «Adoraţi-L pe Allah, Domnul meu şi Domnul vostru!» şi am fost martor împotriva lor atâta vreme cât m-am aflat printre ei. Şi după ce m-ai luat [tawaffa] la Tine, ai fost doar Tu Priveghetor peste ei, căci Tu eşti Martor tuturor lucrurilor!" (Capitolul Al- Ma'ida: 117).
Expresia folosită aici provine din cuvântul arab "teweffa" care reprezintă actul de "a lua sinele înapoi", fie în somn, fie prin moarte, sau, în cazul lui Iisus, "a fi luat înapoi în prezenţa lui Dumnezeu" - nu a fi ucis sau omorât. Acest cuvânt este folosit în alt verset pentru a descrie luarea înapoi a unei persoane în timp ce el sau ea se află în somn: "El este Cel ce vă ia la Sine [yeteueffaakum] noaptea şi El ştie ceea ce voi aţi dobândit peste zi. Apoi El vă readuce la viaţă în timpul ei, până se va împlini un termen hotărât" (Capitolul Al-'An'am: 60).
Dumnezeu ne spune că Profetul Iisus nu a fost ucis sau crucificat, ci oamenilor le-a fost prezentat cineva care semăna cu el; El este cel care l-a luat înapoi (aşa cum se întâmplă în timpul somnului) şi l-a ridicat la ceruri. Pentru toţi ceilalţi profeţi sunt folosite cuvinte precum "qatele" sau "meut" (moarte). Astfel, putem conchide că Profetul Iisus a fost lăsat într-o stare similară somnului şi înălţat la ceruri pentru a se bucura de prezenţa lui Dumnezeu; el nu a experimentat moartea aşa cum o ştim, ci doar a părăsit dimensiunea noastră. Dumnezeu ştie cel mai bine.
Multe versete fac referire la întoarcerea Profetului Iisus. În rândurile următoare sunt prezentate câteva dintre ele:
"Când Allah a spus: «O, Iisus! Eu îţi voi da o răsplată îmbelşugată, te voi înălţa la Mine, te voi mântui de cei care nu cred şi îi voi pune pe cei care te-au urmat peste cei care nu cred până în ziua Învierii. Apoi la Mine va fi întoarcerea voastră şi Eu voi judeca asupra celor în care voi nu vă înţelegeţi»" (Capitolul 'Al-'Imran: 55). Acest verset menţionează un grup de oameni, urmaşi ai Profetului Iisus, care vor fi deasupra necredincioşilor până în Ziua Învierii. Vor exista, prin urmare, oameni care îl vor urma până în Ziua Judecăţii. Privind la creştinii din zilele noastre, se observă că esenţa religiei lor a fost falsificată şi nu mai coincide cu credinţa propovăduită de Profetul Iisus. De exemplu, ei susţin că el este fiul lui Dumnezeu şi parte a trinităţii (Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh). Prin încălcarea limitelor pe care Dumnezeu le-a stabilit pentru umanitate, creştinii din ziua de azi s-au îndepărtat de religia adevărată a lui Dumnezeu şi nu mai pot fi consideraţi adepţi veritabili ai Profetului Iisus. Coranul susţine foarte clar că aceia care cred în trinitate sunt necredincioşi: "Necredincioşi sunt aceia care spun: «Dumnezeu este al treilea din trei», căci nu există Dumnezeu în afară de [Allah] cel Unic" (Capitolul Al-Ma'ida: 73). Prin urmare, aceşti oameni care îl urmează pe Profetul Iisus trebuie să apară la a doua sa venire pe Pământ şi ei vor fi ridicaţi deasupra necredincioşilor până în Ziua Judecăţii.
Paolo Veronese's "Feast in the House of Levi," an oil painting from 1573. It is on display in Venice's Accademia Museum. This picture from the Italian Renaissance depicts Prophet 'Isa (as) and the Apostles.
"Nu va fi niciunul dintre oamenii Cărţii care să nu creadă în el, înaintea morţii sale. Iar în Ziua de Apoi el va fi martor împotriva lor" (Capitolul An-Nisa': 159). În acest verset, "el" se referă la Profetul Iisus, aşa cum ni se arată şi în continuare: "Şi din pricina vorbelor lor: «Noi l-am omorât pe Mesia Iisus, fiul Mariei, trimisul lui Allah!», în vreme ce ei nu l-au omorât, nici nu l-au răstignit pe cruce, ci a fost făcut [cineva] să semene cu el! Cei care au avut păreri diferite în privinţa lui [Iisus], au fost în îndoială [în legătură cu moartea lui]; ei nu au avut cunoştinţă sigură despre ea [moartea lui], ci doar au urmat unor presupuneri. De bună seamă, nu l-au omorât, Ci Allah l-a înălţat la El. Iar Allah este Puternic şi Înţelept [Aziz, Hakim].»" (Capitolul An-Nisa': 157-158).
Unii savanţi interpretează "înaintea morţii sale" ca referindu-se la moartea oamenilor Cărţii (evreii şi creştinii). În acest caz, fiecare evreu şi creştin va crede în Profetul Iisus înainte ca el / ea să moară. Însă, în timpul vieţii Profetului Iisus, marea majoritate a evreilor regiunii a refuzat să creadă în el şi unii dintre ei chiar au încercat să îl ucidă. În ce priveşte acei evrei şi creştini care au trăit după ce Profetul Iisus a fost înălţat pentru a fi în prezenţa lui Dumnezeu, ei nu mai pot fi numiţi adepţii lui, întrucât nu întrunesc trăsăturile coranice ale credinţei.
Afirmaţia - "Iar în Ziua de Apoi el va fi martor împotriva lor" - ne vesteşte încă o dată întoarcerea Profetului Iisus. În concluzie, aceste versete indică faptul că toţi oamenii Cărţii vor crede înainte ca Profetul Iisus să moară. Versetul se referă la viitor, întrucât vorbeşte de moartea Profetului Iisus. În plus, se menţionează că toţi oamenii Cărţii vor crede în el - ceea ce încă nu s-a întâmplat.
După cum vom analiza în detaliu în capitolele următoare, oamenii Cărţii îl vor vedea şi recunoaşte şi vor deveni urmaşii lui musulmani (credincioşi supuşi ai lui Dumnezeu) în timpul vieţii sale, iar Profetul Iisus, în Viaţa de Apoi, va depune mărturie în ceea ce priveşte comportamentul lor. Dumnezeu ştie cel mai bine.
Alte versete menţionează întoarcerea lui pe Pământ: "Şi când a fost dat fiul Mariei ca pildă, atunci neamul tău s-a veselit, Zicând ei: «Oare zeii noştri sunt mai buni sau el?» Şi nu ţi l-au dat ţie ca pildă decât pentru ceartă. Ba ei sunt un neam [de oameni] gâlcevitori. El nu este decât un rob, asupra căruia Noi ne-am revărsat harul Nostru şi din care am făcut o pildă pentru fiii lui Israel. Şi de am fi voit Noi, am fi făcut în locul vostru îngeri care să vă urmeze pe pământ." (Capitolul Az-Zukhruf: 57-60).
În continuare, Dumnezeu se referă la Profet atribuindu-i o denumire aparte - Semn pentru Ceas: "Şi el va fi un semn pentru Ceas; deci nu vă îndoiţi în privinţa lui şi urmaţi-mă pe mine, căci aceasta este o cale dreaptă!" (Capitolul Az-Zukhruf: 61). Acest verset indică clar că Profetul Iisus se va întoarce, întrucât el a trăit cu aproximativ şase secole înainte de revelaţia coranică. Prima lui viaţă nu poate fi înţeleasă ca un semn pentru Ceasul Zilei Judecăţii, aşadar se va întoarce la sfârşitul timpurilor, în perioada care precede Ziua Judecăţii. Dumnezeu ştie cel mai bine.
Multe alte versete indică acest eveniment miraculos. Printre ele menţionăm următoarele: "Îngerii au zis: «O, Maria! Allah îţi vesteşte un Cuvânt din partea Lui: numele lui va fi Al-Mesih, Isa, fiul Mariei, măreţ în această lume ca şi în lumea de Apoi şi unul dintre cei mai apropiaţi [de Allah]. El le va vorbi oamenilor din pruncie, la fel şi când va fi bărbat între două vârste şi va fi dintre cei evlavioşi». Însă ea a zis: «Doamne, cum să am eu un prunc, dacă nu m-a atins niciun bărbat?» I-a răspuns El: «Întocmai aşa! Allah creează ceea ce voieşte El. Când El hotărăşte un lucru, El spune doar «Fii» şi el este de îndată!» Şi El îl va învăţa scriptura şi înţelepciunea, Tora şi Evanghelia." (Capitolul 'Al-'Imran: 45-48).
Dar ce "carte" îl va învăţa El pe Profetul Iisus? Coranul răspunde acestei întrebări în versetul următor unde aceeaşi expresie este folosită: "Şi când Allah va zice: «Iisus, fiu al Mariei, adu-ţi aminte de harul Meu asupra ta şi asupra mamei tale, când Eu te-am întărit cu Duhul Sfânt, să vorbeşti oamenilor din leagăn şi când vei fi bărbat în toată firea! Eu te-am învăţat scrierea, înţelepciunea, Tora şi Evanghelia.»" (Capitolul Al-Ma'ida: 110). Examinând cartea la care fac referinţă ambele versete, ne dăm seama că aceasta este Coranul, ultima carte revelată trimisă umanităţii. Cărţile precedente au fost Tora şi Biblia - psalmii revelaţi Profetului David sunt conţinuţi în Vechiul Testament. Un alt verset foloseşte termenul de carte pentru Coran atunci când îl aşează alături de Tora şi Evanghelie: "Allah! Nu este Dumnezeu în afară de El, cel Viu, Cel Veşnic! El ţi-a pogorât Cartea cu adevărul, întărindu-le pe cele de dinaintea ei. El a pogorât Tora şi Evanghelia" (Capitolul 'Al-'Imran: 2-3).
De vreme ce a fost ridicat la Dumnezeu cu 600 de ani înainte de revelarea Coranului, Profetul Iisus trebuie să se întoarcă. Hadisurile Profetului nostru revelează că Profetul Iisus, atunci când se va întoarce, va conduce conform Coranului şi nu Bibliei. (Pentru mai multe informaţii a se vedea Harun Yahya, "Semnele zilei de apoi" [Istanbul: Global Publishing, 2003]) Această interpretare se potriveşte înţelesului versetului. Dumnezeu ştie cel mai bine.
"V-am trimis Noi vouă versete limpezitoare şi pildă de la cei care s-au petrecut mai înainte de voi şi îndemn pentru cei care au frică [de Allah]"
(Capitolul An-Nur: 34)
İn plus, versetul "Înaintea lui Allah, Iisus este asemenea lui Adam" (Capitolul 'Al-'Imran: 59) ar putea prezice venirea lui Iisus. Învăţaţii au evidenţiat că ambii Profeţi au fost creaţi fără un tată: Profetul Adam (Pacea lui Allah fie asupra sa!) a fost creat din lut prin porunca lui Dumnezeu - "Fii!"; Profetul Iisus a fost creat fără un tată prin aceeaşi poruncă divină. Profetul Adam a fost adus din ceruri pe pământ; probabil, la sfârşitul timpurilor, Profetul Iisus va fi readus pe pământ din ceruri, acolo unde se bucură de prezenţa lui Dumnezeu. Dumnezeu ştie cel mai bine. După cum am văzut, versetele care indică întoarcerea lui sunt foarte clare. Mai mult, Coranul nu foloseşte nicio expresie similară în cazul altui Profet; ea se aplică doar Profetului Iisus.
Alt verset care se referă la înălţarea la ceruri şi coborârea din nou pe pământ a Profetului Iisus este următorul: "Şi pacea fie asupra mea în ziua în care m-am născut şi în ziua în care voi muri şi în ziua în care voi fi adus la viaţă [din nou]!" (Capitolul Maryam: 33). Acest verset, analizat prin raportare la Capitolul 'Al-'Imram: 55, semnalează o realitate importantă: în Capitolul 'Al-'Imram: 55 se vorbeşte despre Profetul Iisus ca fiind luat înapoi în ceruri, în prezenţa lui Dumnezeu, şi nu se menţionează nimic referitor la moartea sau uciderea sa. Totuşi, Capitolul Maryam: 33 face referinţă la ziua când el va muri. Această a doua moarte este posibilă, doar dacă el va mai trăi pe Pământ încă o dată. Dumnezeu ştie cel mai bine
Altă dovadă este cuvântul "kahlaaniy" menţionat mai jos: "Şi când Allah va zice: «Iisus, fiu al Mariei, adu-ţi aminte de harul Meu asupra ta şi asupra mamei tale, când Eu te-am întărit cu Duhul Sfânt, să vorbeşti oamenilor din leagăn şi când vei fi bărbat în toată firea! [kahlaaniy]!»" (Capitolul Al-Ma'ida: 110); "El le va vorbi oamenilor [încă] din leagăn, la fel şi când va fi bărbat între două vârste [kahlaaniy], şi va fi dintre cei evlavioşi." (Capitolul 'Al-'Imran: 46).
Acest cuvânt, care apare doar în aceste două versete şi doar referitor la Profetul Iisus, descrie o persoană aflată la maturitate, între vârsta de 30 şi 50 de ani. Cu alte cuvinte, nu vizează un tânăr, ci o persoană înţeleaptă, aflată în apropierea împlinirii unei vârste înaintate. Savanţii musulmani sunt de acord că acest cuvânt indică o vârstă mai mare de 35 de ani.
De asemenea, ei au sugerat, bazându-se pe un hadis relatat de Ibn Abbaas, că Profetul Iisus a fost ridicat la Dumnezeu când avea puţin peste 30 de ani şi va mai trăi încă 40 de ani după cea de a doua sa venire; versetul de mai sus confirmă acest eveniment miraculos. (14)
Coranul foloseşte această expresie doar în legătură cu Profetul Iisus, pentru că toţi ceilalţi profeţi cunoscuţi şi-au îndeplinit sarcina de a chema oamenii la credinţă după ce au atins maturitatea. În cazul Profetului Iisus avem de-a face cu situaţii uimitoare; expresiile "în leagăn" şi "în toată firea" punctează cele două momente miraculoase.
At-Tabari, în lucrarea sa "Comentariul lui At-Tabari", explică aceste expresii: "Aceste afirmaţii [Capitolul Al-Ma'ida: 110] indică faptul că, pentru a-şi continua viaţa destinată pe pământ şi pentru a vorbi cu oamenii, aflat la vârsta celui «în toată firea», Iisus va coborî din ceruri. El a fost înălţat când era încă tânăr. Acest verset [Capitolul 'Al-'Imran: 46] demonstrează că Iisus trăieşte. Ahl al Sunnah împărtăşeşte acelaşi punct de vedere: versetul afirmă că el va predica oamenilor când se va afla la maturitate. El va putea atinge maturitatea doar întorcându-se pe pământ din ceruri." (15)
Intrepretările termenului "kahlaaniy", precum şi celelalte informaţii despre Profetul Iisus, susţin întoarcerea lui miraculoasă pe pământ la sfârşitul timpurilor şi menirea sa de a îndruma oamenii spre religia adevărată. Indubitabil, aceasta este o veste bună pentru toţi credincioşii, un dar generos şi o îndurare de la Dumnezeu. Credincioşilor le revine responsabilitatea de a-l susţine şi a-l apăra pe Profetul Iisus, după cea de-a doua sa venire, în cel mai adecvat mod posibil şi de a trăi conform moralităţii expuse în Coran.
14. Muhammad Khalil Herras, Fasl al-Maqal fi raf`i `Isa hayyan wa nuzulihi wa qatlihi ad-Dajjal, (Cairo: Maktab at al-Sunnah, 1990), 20. 
15. Imam at-Tabari, Tafsir al-Tabari, 2:528; 1:247
