1. Alif. Lam. Ra. Acestea sunt versetele Cărţii înţelepte.

2. Oare este de mirare oamenilor că Noi i-am dezvăluit unui om dintre ei: “Previne-i pe oameni şi vesteşte-le celor care cred că vor avea înaintea Domnului lor întâietate pentru dreptatea lor!” Tăgăduitorii spun: “Este un vrăjitor vădit!”

3. Domnul vostru este Dumnezeu care a creat cerurile şi pământul în şase zile, apoi s-a aşezat pe tron de unde cârmuieşte totul. Nu este nici un mijlocitor decât cu îngăduinţa Sa. Acesta este Dumnezeu, Domnul vostru! Lui închinaţi-vă! Nu chibzuiţi, oare?

4. La El este întoarcerea voastră, a tuturor. Făgăduiala lui Dumnezeu este Adevăr. El dă la iveală făptura, apoi o duce înapoi ca să-i răsplătească după dreptate pe cei care au crezut şi au săvârşit fapte bune. Tăgăduitorii vor avea însă parte de o băutură clocotindă şi o osândă dureroasă pentru că au tăgăduit.

5. El este Cel ce a dat soarelui strălucire şi lunii lumină. El le-a hotărât coborâşurile ca să cunoaşteţi numărul anilor şi socoteala timpului. Dumnezeu nu a creat aceasta decât întru Adevăr. El desluşeşte semnele Sale poporului ce ştie.

6. În deosebirea nopţii şi a zilei, în ceea ce Dumnezeu a creat în ceruri şi pe pământ sunt semne pentru un popor temător.

7. Cei care nu aşteaptă întâlnirea Noastră, care sunt mulţumiţi în Viaţa de Acum, care-şi află tihna în ea şi rămân nepăsători la semnele Noastre,

8. aceştia vor avea liman Focul pentru ceea ce au făcut,

9. iar pe cei care cred şi săvârşesc fapte bune, Domnul lor îi va călăuzi pentru credinţa lor. Râurile vor curge la picioarele lor în Grădinile plăcerii unde chemarea lor va fi:

10. “Mărire Ţie, Dumnezeule!” iar bineţea lor: “Pace!” şi la sfârşitul chemării: “Laudă lui Dumnezeu, Domnul lumilor!”

11. Dacă Dumnezeu ar grăbi răul oamenilor aşa cum aceştia se grăbesc să caute fericirea, sorocul vieţii lor ar fi fost încheiat, însă Noi îi lăsăm pe cei care nu aşteaptă întâlnirea Noastră să meargă orbeşte în ticăloşia lor.

12. Când nenorocirea îl loveşte pe om, fie că stă jos ori în picioare, Ne cheamă alături de el, însă când îndepărtăm nenorocirea de la el, trece ca şi cum nu Ne-ar fi chemat când răul l-a atins. Astfel, le este împodobit necumpătaţilor ceea ce făptuiesc.

13. Noi am nimicit înaintea voastră leaturi ce au fost nedrepte. Trimişii lor le-au adus dovezi, însă n-au crezut. Astfel răsplătim poporul nelegiuit.

14. Apoi v-am făcut pe voi urmaşii lor pe pământ ca să vedem cum vă veţi purta.

15. Cei care nu aşteaptă întâlnirea Noastră, atunci când versetele Noastre le sunt recitate ca dovezi vădite spun: “Adu-ne un alt Coran!” ori “Schimbă-l!” Spune: “Mie nu-mi este dat să-l schimb de la mine, eu urmez doar ceea ce mi-a fost dezvăluit. Mă tem, de nu-L voi asculta pe Domnul meu, de osânda unei Zile cumplite.”

16. Spune: “Dacă Dumnezeu ar fi vrut, eu nu vi l-aş fi vestit şi nu vi l-aş fi făcut cunoscut. Eu am petrecut o viaţă întreagă cu voi înainte, nu înţelegeţi?”

17. Cine este mai nedrept decât cel care născoceşte o minciună despre Dumnezeu şi socoate semnele Sale minciuni? Nelegiuiţii nu vor fi fericiţi.

18. Cei cărora ei se închină în afara lui Dumnezeu, nu-i pot nici păgubi şi nici folosi. Ei spun: “Aceştia sunt mijlocitorii noştri la Dumnezeu!” Spune: “Voi îi daţi de ştire lui Dumnezeu de ceea ce nu cunoaşte în ceruri şi pe pământ?” “Mărire Lui şi înălţare deasupra celor care ei i-I alătură!”

19. Oamenii erau o singură adunare, însă s-au învrăjbit apoi. Dacă un Cuvânt de la Domnul tău n-ar fi fost rostit mai înainte, hotărârea asupra a ceea ce se învrăjbeau ar fi fost luată.

20. Ei spun: “Dacă ar fi pogorât asupra lui un semn de la Domnul său!” Spune: “Taina este doar a lui Dumnezeu. Aşteptaţi, căci şi eu aştept!”

21. Când le dăm oamenilor să guste o milostivenie, după ce o nenorocire i-a lovit, ei urzesc vicleşuguri asupra semnelor Noastre. Spune: “Dumnezeu este mai iute în vicleşuguri şi trimişii Noştri scriu ceea ce vicleniţi.”

22. El este Cel ce vă dă să umblaţi pe pământ şi pe mare. Când sunteţi pe corăbii ce plutesc, har unui vânt prielnic, vă bucuraţi. Când vreo furtună se stârneşte şi valurile se ridică din toate părţile, văzându-se cuprinşi de ele, îl cheamă pe Dumnezeu, curaţi Lui în credinţă. “Dacă ne mântuieşti, de aceasta, vom fi dintre cei mulţumitori.”

23. Când îi mântuie, se fac siluitori pe pământ pe nedrept. “O, voi oameni! Siluirea asupra sufletelor voastre este bucuria voastră în Viaţa de Acum, însă la Noi este întoarcerea voastră şi Noi vă vom da ştire de ce-aţi făptuit.”

24. Viaţa de Acum este asemenea unei ape pe care o trimitem din cer ca să se amestece în ierburile pământului din care mănâncă oameni şi dobitoace. Când pământul îşi pune podoabele şi se înfrumuseţează, locuitorii săi îşi închipuie că au o putere asupra lui. Porunca Noastră vine atunci, noaptea ori ziua, schimbându-l într-un ogor secerat ca şi cum deunăzi nu ar fi fost în plină floare. Noi desluşim semnele Noastre unui popor ce cugetă.

25. Dumnezeu îi cheamă în Casa Păcii. El călăuzeşte pe cine voieşte pe o cale dreaptă.

26. O prea frumoasă răsplată — şi chiar mai mult — vor avea cei care au făcut binele. Nici colb, nici umilinţă nu va acoperi chipurile lor. Aceştia sunt soţii Raiului, unde vor veşnici.

27. Cei care au agonisit rele vor avea răsplată un rău asemenea, umilinţa îi va învălui şi nu vor avea nici un ocrotitor împotriva lui Dumnezeu, iar chipurile lor vor fi acoperite cu fâşii din întunecimile nopţii. Aceştia sunt soţii Focului, unde vor veşnici.

28. În Ziua când îi vom strânge pe toţi, vom spune închinătorilor la idoli “Staţi pe loc, voi şi idolii voştri!” Îi vom depărţi apoi pe unii de alţii. Idolii lor vor spune: “Nu nouă v-aţi închinat voi.

29. Dumnezeu este de ajuns să mărturisească, între noi şi voi, că noi am rămas nepăsători la închinarea voastră.”

30. Fiece suflet va fi cercetat de ceea ce a săvârşit înainte. Tăgăduitorii vor fi întorşi la Dumnezeu, Domnul lor adevărat, şi născocirile lor se vor îndepărta de ei.

31. Spune: “Cine vă înzestrează din cer şi de pe pământ? Cine stăpâneşte auzul şi vederea? Cine scoate viul din mort? Cine scoate mortul din viu? Cine cârmuieşte totul?” Ei vor răspunde: “Dumnezeu!” Spune: “Nu vă temeţi de El, oare?”

32. Acesta este Dumnezeu, Domnul vostru adevărat. Dincolo de Adevăr este doar rătăcire. Atunci, cum de întoarceţi spatele?

33. Cuvântul Domnului tău astfel s-a împlinit asupra stricaţilor care nu credeau.

34. Spune: “Care dintre idolii voştri dă la iveală făptura şi apoi o duce înapoi?” Spune: Dumnezeu dă la iveală făptura, apoi o duce înapoi. Atunci, cum de vă lepădaţi?”

35. Spune: “Care dintre idolii voştri călăuzeşte către Adevăr?” Spune: “Dumnezeu călăuzeşte către Adevăr. Şi oare cel care călăuzeşte către Adevăr nu este mai vrednic de urmat decât cel care călăuzeşte doar cât este călăuzit. Ce aveţi? Cum de judecaţi astfel?

36. Cei mai mulţi dintre ei urmează o închipuire. Închipuirea nu slujeşte la nimic înaintea Adevărului. Dumnezeu ştie ceea ce făptuiţi.

37. Coranul nu a fost plăsmuit de nimeni altul afară de Dumnezeu, şi este o adeverire a celor dinaintea lui şi o lămurire a Cărţii, cea fără îndoială, de la Domnul lumilor.

38. Dacă ei spun: “El l-a născocit”, spune: “Aduceţi o sură care să fie lui deopotrivă şi chemaţi pe cine puteţi afară de Dumnezeu, dacă spuneţi adevărul!”

39. Ei socot însă minciună ceea ce nu cuprind cu ştiinţa şi a cărui tâlcuire nu le-a venit încă. Şi cei dinaintea lor huleau tot aşa. Vezi cum a fost sfârşitul nedrepţilor!

40. Unii dintre ei cred, alţii nu cred, însă Domnul tău îi ştie prea-bine pe cei care seamănă stricăciune.

41. Spune-le, atunci când te fac mincinos: “Eu cu faptele mele, voi cu ale voastre. Voi vă lepădaţi de ceea ce fac eu, iar eu mă lepăd de ceea ce faceţi voi.”

42. Unii dintre ei te ascultă. Îi vei face pe surzi să audă, chiar dacă ei nu pricep nimic?

43. Unii dintre ei te privesc. Îi vei călăuzi pe orbi, chiar dacă nu zăresc nimic?

44. Dumnezeu nu-i nedreptăţeşte pe oameni, ci oamenii se nedreptăţesc pe ei înşişi.

45. În Ziua când El îi va strânge, li se va părea că n-au zăcut în morminte decât un ceas dintr-o zi ca să facă cunoştinţă unii cu alţii. Cei care socot minciună întâlnirea cu Dumnezeu vor fi pierduţi, căci ei nu au fost călăuziţi.

46. Fie că îţi vom arăta o parte din ceea ce le-am făgăduit, fie că te vom chema la Noi, la Noi este întoarcerea lor. Dumnezeu este Martor a ceea ce făptuiesc.

47. Fiecare adunare are un trimis: când vine trimisul său totul este judecat cu dreptate între ei şi nimeni nu este nedreptăţit.

48. Ei spun: “Pe când această făgăduială, dacă spuneţi adevărul?”

49. Spune: “Eu nu stăpânesc, pentru mine, vreo pagubă sau vreun bine, în afară de ceea ce Dumnezeu voieşte. Fiece adunare are un soroc. Când le vine sorocul, ei nu pot nici să-l întârzie şi nici să-l grăbească cu vreun ceas.”

50. Spune: “Ce părere aveţi? Dacă osânda Lui ar veni asupra voastră noapte şi zi, nelegiuiţii ar mai cere grăbirea ei?

51. Şi când va cădea asupra voastră, veţi crede în ea? Căci acum vreţi să vină degrabă!”

52. Li se va spune atunci celor care au fost nedrepţi: “Gustaţi osânda veşniciei! Nu sunteţi răsplătiţi decât pentru ceea ce aţi făptuit!”

53. Ei vor cere veşti de la tine: “Acesta este Adevărul?” Spune: “Da, pe Domnul meu, acesta este Adevărul şi voi nu-l veţi slăbi pe Dumnezeu.”

54. Dacă fiece suflet care a fost nedrept ar avea totul de pe pământ, l-ar da atunci pentru răscumpărarea sa. Ei îşi vor tăinui remuşcarea, când vor vedea osânda. Şi atunci se va judeca între ei cu dreptate. Nimeni nu va fi nedreptăţit.

55. Nu doar ale lui Dumnezeu sunt cele din ceruri şi de pe pământ? Nu doar făgăduiala lui Dumnezeu este Adevărul? Cei mai mulţi dintre ei nu ştiu însă nimic.

56. El dă viaţă şi moarte şi la El veţi fi întorşi.

57. O, voi oameni! O predică de la Domnul vostru, un leac pentru cele din inimi, o călăuzire şi o milostivenie v-au venit pentru credincioşi.

58. Spune: “Pentru harul lui Dumnezeu şi milostivenia Sa, să se bucure, căci acestea sunt mai bune decât ceea ce strâng!

59. Spune: “Vedeţi ceea ce Dumnezeu v-a pogorât vouă întru înzestrare din care voi aţi oprit şi aţi îngăduit?” Spune: “Dumnezeu vi le-a îngăduit ori voi le-aţi născocit pe seama lui Dumnezeu?”

60. Ce vor gândi în Ziua Învierii cei care au născocit o minciună despre Dumnezeu? Dumnezeu este Stăpânul harului asupra oamenilor, însă cei mai mulţi nu mulţumesc.

61. Oricum ar fi, orice ai citi în Coran, nimic nu veţi face fără ca Noi să fim martori. Greutatea unui fir de praf nu scapă Domnului tău nici pe pământ şi nici în ceruri. Nu este nimic, fie mai mare, fie mai mic decât aceasta, care să nu fie scris într-o Carte desluşită.

62. Prietenii lui Dumnezeu nu vor cunoaşte teamă şi nu vor fi mâhniţi

63. — cei care cred în Dumnezeu şi se tem de El —

64. şi vor avea bunăvestirea în Viaţa de Acum şi în Viaţa de Apoi. Nici o schimbare nu este în Cuvintele lui Dumnezeu. Aceasta este fericirea cea mare.

65. Spusa lor să nu te mâhnească. A lui Dumnezeu este toată puterea, El este Auzitorul, Ştiutorul.

66. Nu doar ale lui Dumnezeu sunt cele din ceruri şi de pe pământ? Ce urmează cei care îi cheamă pe idoli în locul lui Dumnezeu? Ei urmează doar o închipuire, fiind amăgiţi.

67. El este Cel ce v-a făcut vouă noaptea ca să vă odihniţi şi ziua ca să vedeţi limpede. Întru aceasta sunt semne pentru un popor ce aude!

68. Ei au spus: “Dumnezeu şi-a luat un fiu!” Mărire Lui! El este Bogatul! Ale Lui sunt cele din ceruri şi de pe pământ. Aveţi vreo împuternicire întru aceasta? Spuneţi despre Dumnezeu ceea ce nu ştiţi?

69. Spune: “Cei care născocesc o minciună despre Dumnezeu nu vor fi fericiţi.

70. Vor avea o bucurie pe această lume, apoi la Noi va fi întoarcerea lor, şi atunci îi vom face să guste osânda cea aprigă a ceea ce tăgăduiau.”

71. Povesteşte-le istoria lui Noe! El spuse poporului său: “O, popor al meu! Dacă şederea mea printre voi şi amintirea semnelor lui Dumnezeu sunt prea mult pentru voi, atunci mă încredinţez lui Dumnezeu. Cădeţi la învoială cu idolii voştri şi nu vă mai neliniştiţi de soarta voastră. Judecaţi-mă şi pe mine! Nu mă lăsaţi să aştept!

72. Dacă întoarceţi spatele, să ştiţi că eu nu vă cer răsplată, căci răsplata mea este la Dumnezeu şi mie mi s-a poruncit să fiu dintre supuşi.”

73. Ei îl socotiră mincinos, iar Noi îl mântuirăm pe el şi pe cei care erau cu el pe arcă. Noi i-am făcut pe ei urmaşi şi i-am înecat pe cei care socoteau semnele Noastre minciuni. Vezi cum a fost sfârşitul celor cărora li s-a predicat!

74. Apoi am trimis, după el, poporului său trimişi care le-au adus dovezi vădite. Ei nu au crezut însă în ceea ce odinioară huliseră. Noi am pecetluit astfel inimile călcătorilor de lege.

75. Noi i-am trimis apoi cu semnele Noastre pe Moise şi pe Aaron la Faraon şi sfetnicii săi, însă aceştia s-au purtat cu trufie, căci erau un popor nelegiuit.

76. Atunci când Adevărul le-a venit de la Noi, ei spuseră: “Este o vrajă vădită!”

77. Moise spuse: “Voi spuneţi despre Adevărul care v-a venit că este o vrajă?” Vrăjitorii nu vor fi niciodată fericiţi.

78. Ei spuseră: “Ai venit la noi ca să ne schimbi de la ceea ce am găsit de la părinţii noştri? Şi ca să aveţi doar voi doi măreţia pe pământ? Nu credem în voi!”

79. Faraon spuse: “Aduceţi-mi toţi vrăjitorii pricepuţi.”

80. Când vrăjitorii au venit, Moise le spuse: “Aruncaţi ce aveţi de aruncat.”

81. După ce ei aruncară, Moise spuse: “Voi aţi venit doar cu vrajă şi Dumnezeu o va zădărnici. Dumnezeu nu face să biruie fapta celor care seamănă stricăciunea.

82. Dumnezeu întăreşte Adevărul, prin cuvintele Sale, în ciuda nelegiuiţilor.”

83. Şi i-a crezut lui Moise doar o seminţie din poporul său în ciuda fricii de Faraon şi de căpeteniile sale că îi vor pune la cazne. Faraon a fost semeţ pe pământ. Da, el a fost dintre cei necumpătaţi.

84. Moise spuse: “O, popor al meu! Dacă credeţi în Dumnezeu, încredinţaţi-vă Lui, de-i sunteţi supuşi.”

85. Ei spuseră atunci: “Noi ne încredinţăm lui Dumnezeu! O, Domnul nostru! Nu ne lasă să ne pună la cazne poporul nedrept.

86. Mântuieşte-ne prin milostivenia Ta de acest popor tăgăduitor.”

87. Noi i-am dezvăluit lui Moise şi fratelui său: “Faceţi pentru poporul vostru case în Egipt, şi faceţi din casele voastre o qibla. Săvârşiţi-vă rugăciunea. Daţi vestea cea bună credincioşilor.”

88. Moise spuse: “Domnul nostru! Tu ai dat lui Faraon şi căpeteniilor sale podoabe şi bunuri în Viaţa de Acum, iar ei, o, Domnul meu, se îndepărtează de calea Ta. Domnul nostru! Nimiceşte-le averile. Înăspreşte-le inimile ca să nu creadă până ce nu vor vedea osânda cea dureroasă.

89. Dumnezeu spuse: “Ruga voastră este primită. Mergeţi drept, amândoi! Nu urmaţi calea celor care nu ştiu nimic.”

90. Noi le-am dat fiilor lui Israel să treacă marea. Faraon şi oştirile lui îi urmăreau cu străşnicie şi duşmănie, până ce Faraon care era gata să se înece, spuse: “Da, cred! Nu este dumnezeu afară de cel în care cred fiii lui Israel. Eu sunt dintre supuşi.”

91. Dumnezeu spuse: “Acum, da! Înainte însă ai fost dintre răzvrătiţii ce-au semănat stricăciunea.

92. Astăzi te vom mântui la trup ca tu să fii un semn pentru cei care vor veni după tine. Mulţi oameni sunt nepăsători la semnele Noastre.”

93. Noi le-am dat loc fiilor lui Israel într-un ţinut sigur şi i-am înzestrat cu cele bune. Ei nu s-au învrăjbit până ce nu le-a venit ştiinţa. Domnul tău îi va judeca, în Ziua Învierii, de ce se învrăjbeau.

94. Dacă te vei îndoi de ceea ce ţi-am pogorât, întreabă-i pe cei care au citit Cartea înaintea ta. Adevărul ţi-a venit de la Domnul tău, iar tu nu eşti dintre cei care se îndoiesc

95. şi nici dintre cei care socot minciuni semnele lui Dumnezeu, căci altfel ai fi dintre cei pierduţi.

96. Cei asupra cărora s-a împlinit Cuvântul lui Dumnezeu, nu vor crede

97. oricare ar fi semnul ce le va veni, până ce nu vor vedea osânda cea dureroasă.

98. Dacă măcar ar mai fi fost o cetate care să fi crezut şi credinţa sa să-i fi fost de folos, în afară de poporul lui Iona! Când oamenii aceia au crezut, Noi am îndepărtat de la ei osânda ruşinii în Viaţa de Acum şi i-am lăsat să se bucure o vreme.

99. Dacă Domnul tău ar fi vrut, toţi locuitorii pământului ar fi crezut. Poţi însă să-i sileşti pe oameni să creadă,

100. când nimeni nu poate crede decât cu îngăduinţa lui Dumnezeu? El face ca întinăciunea să fie asupra celor care nu înţeleg.

101. Spune: “Vedeţi cele din ceruri şi de pe pământ? Nici semnele şi nici predicile nu sunt de ajuns pentru un popor ce nu crede.”

102. Ce aşteaptă? Ce altceva, dacă nu zile asemănătoare cu cele ale celor care-au fost înaintea lor? Spune: “Aşteptaţi, căci şi eu aştept cu voi”

103. Noi îi mântuim pe trimişii Noştri şi pe credincioşi: mântuirea credincioşilor este de datoria Noastră.

104. Spune: “O, voi oameni! Dacă staţi la îndoială asupra Credinţei mele... Eu nu mă închin celor cărora voi vă închinaţi în locul lui Dumnezeu, ci eu mă închin lui Dumnezeu care mă va chema la El. Mie mi s-a poruncit să fiu dintre credincioşi.”

105. Mi s-a spus: “Ridică-ţi faţa către Credinţă ca un drept credincios şi să nu fii dintre cei închinători la idoli.

106. Nu chema în locul lui Dumnezeu pe cei care nu te păgubesc şi nici nu-ţi folosesc. Dacă vei face astfel, vei fi dintre nedrepţi.”

107. Dacă o nenorocire te loveşte, nimeni nu o va îndepărta de la tine, afară de El. Dacă El îţi vrea un bine, nimeni nu-l va întoarce de la tine. El dă cui vrea dintre robii Săi. El este Iertătorul, Milostivul.

108. Spune: O, voi oameni! Adevărul de la Domnul vostru v-a venit! Cel care este călăuzit nu este călăuzit decât pentru sufletul lui. Cel care se rătăceşte nu se rătăceşte decât spre răul său. Eu nu vă sunt vouă apărător.”

109. Urmează ce ţi-a fost dezvăluit. Fii răbdător până când Dumnezeu va judeca. El este prea-bunul Judecător!