36. Ya-Sin - Coranul

• 1. Ya. Sin

• 2. Pe înţeleptul Coran!

• 3. Tu eşti dintre trimişii

• 4. pe o Cale Dreaptă!

• 5. Pogorâre de la Puternicul, Milostivul,

• 6. ca tu să previi un popor aşa cum nu au fost preveniţi strămoşii săi care erau nepăsători!

• 7. Spusa s-a împlinit asupra celor mai mulţi dintre ei, însă ei tot nu cred.

• 8. Le vom pune grumazurile în juguri până la bărbii încât vor sta cu capetele ţepene.

• 9. Noi le vom pune o stavilă înainte şi o stavilă după, ca să-i învăluim şi ei să nu mai vadă.

• 10. Deopotrivă le este lor, fie că-i previi, fie că nu-i previi, căci tot nu vor crede.

• 11. Tu previne-l pe cel care urmează amintirea şi se teme de Milostivul în Taina Sa. Lui vesteşte-i iertare şi răsplată îmbelşugată!

• 12. Noi îi înviem pe morţi şi scriem ceea ce au făcut înainte, precum şi urmele lor. Noi ţinem socoteala fiecărui lucru într-o Carte desluşită.

• 13. Dă-le pildă pe locuitorii cetăţii, când au venit la ei trimişii!

• 14. Când le-am trimis doi i-au socotit mincinoşi, încât i-am întărit cu al treilea. Ei au spus: “Noi am fost trimişi la voi.”

• 15. Atunci ei au spus: “Voi nu sunteţi decât oameni asemenea nouă! Milostivul nu a pogorât asupra voastră nimic, ci voi doar minţiţi!”

• 16. Ei au spus: “Domnul nostru ştie că am fost trimişi la voi

• 17. şi asupra noastră este doar înştiinţarea cea desluşită.”

• 18. Ei au răspuns “Noi prevestim că va fi rău cu voi! Dacă nu încetaţi, vă vom omorî cu pietre şi vă va atinge de la noi o dureroasă osândă.”

• 19. Profeţii au spus: “Prevestirea voastră este legată de voi înşivă! Dacă vi s-ar fi amintit...! Ba nu! Sunteţi un popor necumpătat!”

• 20. Un bărbat veni în fugă din capătul cetăţii şi spuse: “O, popor al meu! Urmaţi-i pe trimişi!

• 21. Urmaţi-i pe cei care nu vă cer răsplată şi sunt drept călăuziţi.

• 22. Ce aş avea să nu mă închin Celui ce m-a creat? Şi voi veţi fi întorşi către El!

• 23. De ce mi-aş lua dumnezei afară de El? Dacă Milostivul îmi vrea vreun rău, mijlocirea lor nu-mi va sluji la nimic şi ei nu mă vor mântui,

• 24. iar eu atunci voi fi într-o vădită rătăcire.

• 25. Eu cred însă în Domnul vostru! Ascultaţi-mă!”

• 26. I se va spune: “Intră în Rai!” El va spune: “Ce bine ar fi dacă poporul meu ar şti

• 27. cum Domnul meu m-a iertat şi m-a făcut dintre cei care vor primi cinstire!”

• 28. După el, nu am pogorât din cer vreo oştire asupra poporului său şi nici nu vor pogorî.

• 29. Nu va fi decât un singur Strigăt, şi vor fi cu toţii stinşi.

• 30. Vai vouă, robilor! Nici un trimis n-a venit la ei, fără ca ei să nu-şi bată joc de el.

• 31. N-au văzut ei oare câte leaturi am nimicit înaintea lor şi care nu se vor mai întoarce niciodată la ei.

• 32. Nu există nimeni care să nu fie înfăţişat înaintea Noastră.

• 33. Pentru ei este un semn pământul mort căruia Noi îi dăm viaţă şi dăm la iveală din el grâne din care ei mănâncă.

• 34. Noi am rânduit pe el livezile de curmali şi podgoriile de vie şi am făcut să ţâşnească izvoare

• 35. ca ei să mănânce din rodul lui şi ceea ce au trudit mâinile lor. Nu sunt oare mulţumitori?

• 36. Mărire Celui ce a creat soiurile toate cele ce cresc din pământ de la sine şi cele de la ei şi cele pe care nu le cunosc.

• 37. Este un semn pentru ei noaptea din care Noi dezghiocăm ziua şi ei rămân în beznă

• 38. şi soarele ce aleargă spre un culcuş al lui, căci aceasta este sorocirea Puternicului, Ştiutorului!

• 39. Şi luna căreia i-am sorocit coborâşurile până când se întoarnă asemnea unei cozi de frunză de curmal, veche şi scorojită.

• 40. Soarelui nu i se cuvine să prindă luna, şi nici nopţii să o ia înaintea zilei, ci toate plutesc în cerc.

• 41. Pentru ei este un semn că le-am purtat seminţia pe corabia încărcată.

• 42. Şi lor le-am creat asemenea ei ca să urce pe ele.

• 43. Dacă am voi, i-am îneca, şi nu ar avea nici un ajutor şi nu ar fi mântuiţi

• 44. decât cu milostivenie de la Noi şi o bucurie vremelnică.

• 45. Când li se spune: “Temeţi-vă de ceea ce este înaintea voastră şi de ceea ce este în urma voastră! Poate veţi fi miluiţi!”

• 46. Nu a fost nici un semn din semnele Domnului lor care le-a venit fără ca ei să nu îi întoarcă spatele.

• 47. Când li se spune: “Daţi milostenie din ceea ce v-a înzestrat Dumnezeu!”, cei care tăgăduiesc spun celor care cred: “Noi să-l hrănim pe cel care Dumnezeu l-ar putea hrăni, dacă ar voi? Voi sunteţi într-o vădită rătăcire.”

• 48. Ei spun: “Pe când această făgăduială, dacă spuneţi adevărul?”

• 49. Ei nu au de aşteptat, căci un singur Strigăt îi va lua pe când se învrăjbesc.

• 50. Nu vor putea lăsa ceva cu limbă de moarte, şi nici la ai lor să se întoarcă.

• 51. Şi când în trâmbiţă se va sufla, din morminte se vor grăbi către Domnul lor.

• 52. Ei vor spune atunci: “Vai nouă! Cine ne-a sculat din aşternutul nostru?

• 53. Aceasta este ceea ce Milostivul v-a făgăduit. Trimişii au spus Adevărul! Nu va fi decât un singur Strigăt şi toţi vor fi aduşi înaintea Noastră.

• 54. Nimeni, în Ziua aceea, nu va fi nedreptăţit cu ceva. Nu veţi fi răsplătiţi decât pentru ceea ce aţi făptuit.

• 55. În Ziua aceea, singura trudă, a celor din Rai, va fi să se desfete.

• 56. Împreună cu soaţele lor, vor sta sub umbrare, aşezaţi pe paturi de nuntă.

• 57. Vor avea acolo fructe şi vor avea ceea ce vor cere.

• 58. “Pace!” O vorbă de la un Domn Milos!

• 59. O, nelegiuiţilor! Treceţi deoparte în Ziua aceea!

• 60. O, fii ai lui Adam! Nu v-am tocmit Eu să nu vă închinaţi Diavolului, căci el este vrăjmaşul vostru făţiş,

• 61. ci Mie să vă închinaţi? Aceasta este o Cale Dreaptă.

• 62. Diavolul a rătăcit pe mulţi dintre voi. Oare nu aţi priceput?

• 63. Aceasta este Gheena ce v-a fost făgăduită:

• 64. azvârliţi-vă în ea ca răsplată a tăgadei voastre.

• 65. În Ziua aceea, le vom pecetlui gurile, însă mâinile lor ne vor vorbi şi picioarele lor ne vor mărturisi ceea ce ei au agonisit.

• 66. Dacă am voi, le-am stinge ochii şi atunci se vor grăbi pe drum, însă cum vor mai vedea?

• 67. Dacă am voi, i-am preface pe loc încât n-ar mai putea merge nici înainte şi nici înapoi.

• 68. Noi îi gârbovim făptura celui ce îi dăruim viaţă lungă. Ei nu pricep, oare?

• 69. Noi nu l-am învăţat pe el poezia, căci nici nu i se cădea. Aceasta este o amintire, un Coran desluşit

• 70. care-l previne pe cel care trăieşte şi care adevăreşte Cuvântul asupra tăgăduitorilor.

• 71. Oare ei nu văd că Noi le-am creat lor, între cele pe care le-au făcut mâinile Noastre, dobitoacele peste care ei sunt stăpâni.

• 72. Noi li le-am supus: unele de călărit, iar altele de mâncat.

• 73. Şi ei au de la ele foloase şi băuturi. Poate vor fi mulţumiţi.

• 74. Şi ei şi-au luat dumnezei afară de Dumnezeu! Poate vor fi ajutaţi!

• 75. Ei nu îi vor putea ajuta, pe când ei le sunt lor oştire pregătită.

• 76. Vorba lor să nu te mâhnească! Noi ştim ceea ce ei tăinuiesc şi ceea ce destăinuiesc.

• 77. Nu a văzut omul oare că l-am creat dintr-o picătură de sămânţă, iar acum este un cârtitor făţiş!

• 78. Uitând de crearea sa, el Ne spune Nouă ca pe o pildă: “Cine va mai învia oasele prefăcute în pulbere?”

• 79. Spune: “Cel ce i-a creat dintru început îi va învia. El este Ştiutor a toată făptura.

• 80. El este Cel ce, din copaci verzi, v-a creat vouă focul pe care voi îl aprindeţi.”

• 81. Cel ce a creat cerurile şi pământul, nu ar mai putea oare crea asemenea lor? Ba da, căci El este Creatorul cel Mare, Ştiutorul.

• 82. Porunca Sa, când voieşte un lucru, este în a spune: “Fii!” Şi el este.

• 83. Mărire Celui ce ţine în mâna Sa împărăţia fiecărui lucru! La El veţi fi întorşi!