Luqman - CURANUL - Harun Yahya

HARUN YAHYA

1. Alif. Lam. Mim.
2. Acestea sunt versetele Cărţii înţelepte,
3. călăuzire şi milostivenie făptuitorilor de bine
4. care îşi săvârşesc rugăciunea, care dau milostenie şi care cred cu tărie în Viaţa de Apoi.
5. Aceştia sunt călăuziţi de Domnul lor. Aceştia vor fi cei fericiţi!
6. Dintre oameni, cineva cumpără poveşti vesele cu care rătăceşte de la Calea Domnului cu neştiinţă şi spre a-şi bate joc. Aceştia vor avea o osândă umilitoare.
7. Când i se recită versetele Noastre, se întoarce cu trufie, ca şi cum nici nu le-ar auzi, ca şi cum urechile lui ar fi lovite de surzenie. Vesteşte-i o dureroasă osândă.
8. Grădinile plăcerii sunt ale celor care cred şi săvârşesc fapte bune,
9. şi în ele vor veşnici. Făgăduiala lui Dumnezeu este Adevăr. El este Puternicul, Înţeleptul.
10. El a creat cerurile fără stâlpi pe care să-i vedeţi, a înfipt munţii pe pământ ca să nu se clatine cu voi şi a împrăştiat pe el vietăţi de tot soiul. Noi am trimis din cer apă şi am făcut să răsară pe el perechi din toate soiurile folositoare.
11. Aceasta este creaţia lui Dumnezeu! “Arătaţi-mi ceea ce alţii, în afară de El, au creat!” Cei nedrepţi însă sunt într-o vădită rătăcire!
12. Noi i-am dăruit lui Luqman înţelepciunea: “Mulţumeşte-i lui Dumnezeu. Cel care mulţumeşte, mulţumeşte pentru sufletul lui, iar cel care este nemulţumitor, să ştie că Dumnezeu este Bogat, Lăudat.”
13. Luqman îi spuse fiului său pe când îl dăscălea: “O, fiul meu! Nu alătura pe nimeni lui Dumnezeu. Închinăciunea la idoli este o nelegiuire grozavă.”
14. Noi l-am sfătuit pe om cu privire la părinţii lui. Mama sa l-a purtat pe când el era în neputinţă şi l-a înţărcat după doi ani. Mulţumeşte-mi Mie şi părinţilor tăi. Întru Mine este devenirea.
15. Dacă amândoi te silesc să-Mi alături ceva de care tu nu ai ştiinţă, nu le da ascultare. Fii alături de ei pe lumea aceasta după cuviinţă, însă urmează calea celui ce către Mine se căieşte. Întoarcerea voastră va fi către Mine, iar Eu vă voi da de ştire de ceea ce aţi făptuit.
16. “O, fiul meu! Chiar dacă este ceva greu cât o boabă de muştar, ascuns într-o stâncă, fie în ceruri, fie pe pământ, Dumnezeu îl va scoate la lumină. Dumnezeu este Blând, Cunoscător.
17. O, fiul meu! Săvârşeşte-ţi rugăciunea, porunceşte ceea ce este cuviincios, opreşte ceea ce este urâcios, rabdă ceea ce a căzut asupra ta. Întru aceasta este tăria firii.
18. Nu-ţi întoarce obrazul de la oameni, nu umbla semeţ pe pământ, căci Dumnezeu nu-l iubeşte pe lăudărosul fudul.
19. Fii simplu în umbletul tău. Domoleşte-ţi glasul, căci cel mai urât glas este glasul măgarului.”
20. Nu vedeţi că Dumnezeu v-a supus vouă cele din ceruri, precum şi cele de pe pământ? El a răspândit asupra voastră harurile Sale văzute şi nevăzute. Şi printre oameni unii se ceartă asupra lui Dumnezeu fără ştiinţă, fără călăuzire, fără Carte luminoasă!
21. Dacă li se spune: “Urmaţi ceea ce Dumnezeu a pogorât”, ei răspund: “Ba nu! Noi urmăm ceea ce am aflat de la taţii noştri...” Dacă Diavolul îi cheamă însă la osânda Iadului...?
22. Cel care îşi supune faţa lui Dumnezeu şi săvârşeşte fapte bune, apucă toarta cea mai trainică, căci la Dumnezeu este urmarea lucrurilor!
23. Tăgada necredinciosului să nu te mâhnească, căci întoarcerea tăgăduitorilor va fi către Noi şi atunci le vom da de ştire ceea ce au făptuit. Dumnezeu este Cunoscător al lăuntrului inimilor.
24. Îi vom lăsa să se bucure o vreme de Viaţa de Acum, apoi îi vom sili la o grea osândă.
25. Dacă îi întrebi: “Cine a creat cerurile şi pământul?”, vor spune: “Dumnezeu!” Spune: “Laudă lui Dumnezeu!” Cei mai mulţi dintre ei nu ştiu însă!
26. Ale Lui sunt cele din ceruri şi de pe pământ. Dumnezeu este Bogatul, Lăudatul.
27. Dacă toţi copacii de pe pământ ar fi condeie şi dacă marea, şi încă şapte mări asemenea ei, ar da cerneală, Cuvintele lui Dumnezeu tot nu s-ar sfârşi. Dumnezeu este Puternic, Înţelept.
28. Crearea voastră şi învierea voastră nu sunt decât ca ale unui singur suflet. Dumnezeu este Auzitor, Văzător,
29. Nu vezi oare că Dumnezeu face noaptea să străpungă ziua şi ziua să străpungă noaptea! El a silit soarele şi luna să alerge fiecare către un anumit soroc. Dumnezeu a ceea ce făptuiţi este Cunoscător.
30. Aceasta pentru că Dumnezeu este Adevărul, iar ceea ce voi chemaţi, în afară de El, este deşărtăciune. Dumnezeu este Înaltul, Marele!
31. Nu vedeţi cum corabia pluteşte pe mare prin harul lui Dumnezeu ca să vă arate din semnele Sale. Întru acestea sunt semne pentru orice răbdător, mulţumitor.
32. Când un val asemenea întunecimilor îi acoperă, oamenii îl cheamă pe Dumnezeu curaţi Lui în credinţă După ce îi mântuie Dumnezeu ducându-i pe uscat, unii vor fi chibzuiţi, însă numai schimbătorul nemulţumitor se va lepăda de semnele Noastre.
33. O, voi oameni! Temeţi-vă de Domnul vostru! Să vă fie frică de Ziua când un tată nu va putea face nimic pentru fiul său, şi nici fiul pentru tatăl său. Făgăduiala lui Dumnezeu este Adevăr! Viaţa de Acum să nu vă amăgească şi nici amăgitorul să nu vă amăgească asupra lui Dumnezeu.
34. Numai Dumnezeu are ştiinţa Ceasului. El trimite ploaia. El ştie ceea ce este în pântecele mamelor. Nimeni nu ştie ce va agonisi mâine, nimeni nu ştie pe ce pământ va muri. Dumnezeu este Ştiutor, Cunoscător!

ACȚIUNE

51 Adh-Dhariyat

60 Al-Mumtahanah

63 Al-Munafiqun

73 Al-Muzzammil

74 Al-Muddaththir

83 Al-Mutaffifin

88 Al-Ghashiyah

102 At-Takathur

Telif Hakkı © 2026 Gizlilik Politikası Kullanım Koşulları Contact