Al-Qalam - CURANUL - Harun Yahya

HARUN YAHYA

1. Nun. Pe condei şi pe ceea ce scriu ei!
2. Tu, har Domnului tău, nu eşti îndrăcit!
3. O răsplată necurmată vei avea!
4. Tu ai o fire prea-înălţată.
5. Ai să vezi şi au să vadă,
6. care dintre voi este apucatul.
7. Domnul tău îi ştie prea bine pe cei care s-au rătăcit de la Calea Sa, precum îi ştie prea bine pe cei călăuziţi.
8. Nu da ascultare celor care hulesc.
9. Ar dori să-i măguleşti, ca şi ei să te măgulească.
10. Nu da ascultare celui care se tot jură, însă este om de nimic,
11. şi nici clevetitorului care umblă cu bârfa,
12. nici celui care se pune în calea binelui, călcător de lege şi păcătos,
13. nici celui lacom care, pe deasupra, mai este şi lepădat.
14. Nu-i da ascultare chiar de este avut în bogăţie şi fii.
15. Când versetele Noastre îi sunt citite, el spune: “Poveşti de-ale celor dintâi!”
16. Atunci, Noi îl vom însemna pe nas!
17. Noi îi vom pune la încercare, precum i-am pus pe stăpânii grădinii care juraseră că dimineaţa o vor culege toată,
18. fără nici o îngrădire.
19. O urgie de la Domnul tău a trecut peste ea, în vreme ce ei dormeau,
20. iar dimineaţa, era ca şi culeasă!
21. Sculându-se de dimneaţă, au început să se strige:
22. “Plecaţi devreme la ogor, de sunteţi cu adevărat culegători.”
23. Şi plecară la drum şuşotind între ei:
24. “Astăzi, nu cumva să intre vreun sărman peste voi!”
25. Plecară devreme cu aceasta în gând, deşi aveau destul.
26. Când o văzură, spuseră: “Precis ne-am rătăcit!”
27. Suntem acum lipsiţi de tot!”
28. Cel mai cumsecade dintre ei spuse: “Nu v-am spus eu să-l fi preamărit pe Dumnezeu?”
29. Ei spuseră: “Mărire Domnului nostru! Da, am fost nedrepţi.”
30. Şi ei se întoarseră atunci unii către alţii dojenindu-se.
31. Ei spuseră: “Vai nouă! Am fost nişte ticăloşi!
32. Poate Domnul nostru ne va da nouă în schimb ceva mai bun decât aceasta. Către Domnul nostru noi căutăm.”
33. Aceasta le-a fost osânda, însă osânda din Viaţa de Apoi va fi mult mai mare. O, dacă ar şti!
34. Cei care se tem de Dumnezeu au, la Domnul lor, Grădinile Plăcerii.
35. Cum să-i facem pe cei supuşi deopotrivă cu cei nelegiuiţi?
36. Ce aveţi? Cum judecaţi?
37. Aveţi vreo carte din care învăţaţi?
38. Din care aveţi ce alege?
39. Ori aveţi jurăminte de la Noi care ajung până în Ziua Învierii că veţi avea ceea ce judecaţi voi?
40. Întreabă-i: “Care, dintre voi, este chezaş?”
41. Au dumnezei-părtaşi? Să vină cu părtaşii lor, dacă spun adevărul.
42. În Ziua când picioarele vor fi dezgolite, vor fi chemaţi să se prosterneze, însă nu vor mai putea.
43. Îşi vor lăsa privirile în jos şi vor fi acoperiţi de ruşine, căci au fost chemaţi să se prosterneze pe când erau sănătoşi.
44. Lasă-Mă cu cel care socoate mincinoasă această Spusă, Noi îl vom duce din treaptă în treaptă pe unde nici nu ştie!
45. Eu le mai dau un răgaz. Vicleşugul meu este fără greş!
46. Le ceri tu vreo răsplată? Atunci ar fi împovăraţi de datorii strivitoare.
47. Ori sunt ei atât de aproape de Taină încât scriu!
48. Rabdă întru judecata Domnului tău şi nu fi ca Omul din peşte care striga pe când se înăbuşea!
49. Dacă un har de la Domnul său nu l-ar fi ajuns, ar fi fost aruncat ca un blestemat pe pământul gol.
50. Domnul său l-a ales şi l-a făcut dintre cei drepţi.
51. Tăgăduitorii mai că te străpung cu privirea când aud amintirea şi spun: “Cu adevărat este îndrăcit!”
52. Aceasta nu este însă decât o amintire pentru lumi!

ACȚIUNE

51 Adh-Dhariyat

60 Al-Mumtahanah

63 Al-Munafiqun

73 Al-Muzzammil

74 Al-Muddaththir

83 Al-Mutaffifin

88 Al-Ghashiyah

102 At-Takathur

Telif Hakkı © 2026 Gizlilik Politikası Kullanım Koşulları Contact