Ash-Shu`ara - CURANUL

1. Ta. Sin. Mim.
2. Acestea sunt versetele Cărţii desluşite!
3. S-ar putea să te îmbolnăveşti de mâhnire fiindcă ei nu sunt credincioşi!
4. Dacă am voi, am pogorî din cer un semn asupra lor şi grumazurile lor se vor pleca smerite înaintea lui.
5. Nici o nouă amintire de la Milostivul nu le va veni fără ca ei să nu-i întoarcă spatele.
6. Ei hulesc acum, însă curând le vor veni proorocirile despre ceea ce ei batjocoresc.
7. Oare ei nu văd pământul? Câte soiuri folositoare am făcut să răsară pe el!
8. Întru aceasta este un semn, însă cei mai mulţi nu sunt credincioşi.
9. Domnul tău este Puternicul, Milostivul.
10. Domnul tău l-a strigat pe Moise: “Du-te la poporul nedrept,
11. poporul lui Faraon. Oare ei nu se tem?”
12. El spuse: “Domnul meu! Mă tem că mă vor socoti mincinos.
13. Inima mi se strânge, limba mi se împleticeşte. Trimite-l pe Aaron!
14. Ei vor arunca asupra mea vreun păcat şi îmi este teamă că mă vor ucide”
15. Dumnezeu spuse: “Ba nu!... Plecaţi amândoi cu semnele Noastre. Vom fi cu voi şi vom asculta.
16. Duceţi-vă amândoi la Faraon şi spuneţi-i: “Noi suntem solia Domnului lumilor!
17. Trimite-i cu noi pe fiii lui Israel!”
18. Faraon spuse: “Nu te-am crescut între noi pe când erai copil? N-ai petrecut între noi ani din viaţa ta?
19. Tu ai făcut apoi fapta pe care ai făcut-o, căci eşti dintre cei nemulţumitori.”
20. Moise spuse: “Am făcut-o pe când eram între cei rătăciţi.
21. Am fugit de la voi, căci îmi era frică de voi. Domnul meu mi-a dăruit înţelepciunea şi m-a rânduit între trimişi.
22. Oare binefacerea pe care mi-ai arătat-o să fie aceea că ai robit pe fiii lui Israel?”
23. Faraon spuse: “Cine este, aşadar, Domnul lumilor?”
24. Moise spuse: “Este Domnul cerurilor şi al pământului şi a ceea ce se află între ele. O, dacă aţi crede cu tărie!”
25. Faraon spuse suitei sale: “Aţi auzit?”
26. Moise spuse: “Este Domnul vostru, Domnul strămoşilor voştri dintâi.”
27. Faraon spuse: “Trimisul ce v-a fost trimis este nebun.”
28. Moise spuse: “El este Domnul Răsăritului şi al Asfinţitului şi a ceea ce se află între ele. O, dacă aţi pricepe!”
29. Faraon spuse: “Dacă îţi iei alt dumnezeu în locul meu, te voi arunca între întemniţaţi.”
30. Moise spuse: “Şi dacă îţi voi aduce un lucru fără tăgadă?”
31. Faraon spuse: “Adu-l dacă eşti sincer!”
32. Atunci îşi aruncă toiagul, şi iată-l un adevărat balaur!
33. El întinde mâna, şi iat-o albă pentru cei care priveau!
34. Faraon spuse căpeteniilor care îl înconjurau: “Acesta este un vrăjitor iscusit!
35. El vrea să vă alunge din ţinutul vostru prin vraja sa. Ce porunciţi?”
36. Ei au răspuns: “Spune-le să aştepte, el şi fratele său şi trimite solii în cetăţi să-i adune
37. şi să-ţi aducă pe toţi vrăjitorii iscusiţi.”
38. Fură adunaţi toţi vrăjitorii la vremea din ziua hotărâtă
39. şi li se spuse oamenilor: “V-aţi adunat?
40. Poate îi vom urma pe vrăjitori, dacă vor ieşi învingători.”
41. Vrăjitorii i-au spus lui Faraon apropiindu-se: “De vom ieşi învingători, vom căpăta vreo răsplată?”
42. “Da, şi veţi fi în suita mea.”
43. Moise le spuse: “Aruncaţi ce aveţi de aruncat.”
44. Ei îşi aruncară funiile şi toiegele spunând: “Prin puterea lui Faraon, vom fi învingători!”
45. Moise îşi aruncă toiagul şi acesta înghiţi ceea ce ei născociseră.
46. Vrăjitorii căzură atunci în genunchi
47. spunând: “Noi credem în Domnul lumilor!
48. Domnul lui Moise şi al lui Aaron!”
49. Faraon spuse: “Voi aţi crezut în El înainte ca eu să vă dau îngăduinţa, căci El este mai marele vostru care v-a învăţat vrăjitoria. Veţi afla curând! Voi pune să vi se taie mâinile şi picioarele în curmeziş, iar apoi voi pune să vă răstignească pe toţi”
50. Ei spuseră: “Nu ne pasă, căci noi la Domnul nostru ne întoarcem.
51. Noi cu tărie dorim ca Domnul nostru să ne ierte nouă greşelile noastre, căci noi suntem întâii credincioşi.”
52. Noi i-am dezvăluit lui Moise: “Pleacă cu robii Mei noaptea. Veţi fi urmăriţi.”
53. Faraon îşi trimise adunători în cetăţi:
54. “Aceştia nu sunt decât o ceată mică
55. şi sunt foarte furioşi pe noi,
56. însă noi suntem mulţi şi cu mintea trează.”
57. Noi i-am izgonit din grădini, de la izvoare,
58. de la comori şi de la loc îmbelşugat.
59. Astfel Noi le-am dat moştenire fiilor lui Israel.
60. I-au urmărit înspre Răsărit.
61. Când cele două gloate se zăriră, soţii lui Moise spuseră: “Suntem ajunşi din urmă!”
62. Moise spuse: “Ba nu!... Domnul meu este cu mine şi El mă va călăuzi!
63. Noi i-am dezvăluit atunci lui Moise: “Loveşte marea cu toiagu-ţi.” Ea se va despica atunci, şi fiece parte va fi asemenea unui munte grozav.
64. Noi i-am lăsat pe ceilalţi să se apropie,
65. în timp ce pe Moise l-am mântuit cu cei care se aflau cu el,
66. i-am înecat pe cei care îi urmăreau.
67. Întru aceasta este un semn, însă cei mai mulţi nu sunt credincioşi.
68. Domnul tău, El este Puternicul, Milostivul.
69. Istoriseşte-le povestea lui Abraham!
70. El spuse tatălui său şi poporului său: “Cui vă închinaţi voi?”
71. Ei spuseră: “Ne închinăm unor idoli, de care rămânem legaţi.”
72. El spuse: “Vă aud când îi chemaţi?
73. Vă folosesc ori vă păgubesc?”
74. Ei spuseră: “Nu!... Noi i-am aflat şi pe taţii noştri făcând la fel.”
75. El spuse: “Aţi văzut la ce vă închinaţi,
76. voi şi strămoşii voştri dintâi?
77. Aceşti idoli îmi sunt vrăjmaşi, şi nu Domnul lumilor
78. care m-a creat. El este Cel ce mă călăuzeşte;
79. El este Cel ce mă hrăneşte şi mă adapă;
80. El este Cel ce mă lecuieşte când sunt bolnav;
81. El este Cel ce mă va da morţii şi El mă va învia;
82. El este Cel ce — aşa râvnesc — îmi va ierta mie greşelile mele în Ziua judecăţii.
83. Domnul meu! Dăruieşte-mi înţelepciunea şi rânduieşte-mă între cei drepţi.
84. Fă-mi o limbă ce va vesti Adevărul celor care va să vină.
85. Rânduieşte-mă printre moştenitorii Grădinii plăcerilor.
86. Iartă-i tatălui meu, căci el a fost dintre cei rătăciţi.
87. Nu mă ruşina în Ziua când (oamenii) vor fi sculaţi,
88. în Ziua când nici averile, nici copiii nu vor sluji la nimic,
89. în afara celor care vin la Dumnezeu cu o inimă curată.”
90. Grădinile vor fi apropiate de cei temători,
91. iar Iadul va fi ivit celor rătăciţi.
92. Li se va spune: “Unde sunt cei cărora vă închinaţi în locul lui Dumnezeu?
93. Vă vor ajuta pe voi ori se vor ajuta pe ei înşişi?”
94. Vor fi repeziţi în Gheena, ei şi toţi rătăciţii,
95. precum şi toate oştirile lui Iblis.
96. Ei vor spune certându-se între ei:
97. “Pe Dumnezeu! Noi ne aflam într-o rătăcire vădită
98. când ne socoteam deopotrivă cu Domnul lumilor!
99. Numai cei nelegiuiţi ne-au rătăcit!
100. Noi nu avem nici un mijlocitor,
101. nici un prieten zelos!
102. Dacă ar mai fi pentru noi întoarcere, atunci am fi credincioşi!”
103. Întru aceasta este un semn, însă cei mai mulţi nu sunt credincioşi.
104. Domnul tău, El este Puternicul, Milostivul.
105. Poporul lui Noe i-a socotit pe trimişi mincinoşi,
106. când fratele lor Noe le spuse: “Nu vă temeţi, oare?
107. Eu, vouă, vă sunt trimis vrednic de încredere.
108. Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-mi ascultare!
109. Eu nu vă cer răsplată, căci răsplata mea se află la Domnul lumilor.
110. Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-mi ascultare!”
111. Ei spuseră: “Să credem în tine, când cei care te urmează sunt cei prea-umili?”
112. El spuse: “Nu am ştiinţă de ceea ce fac ei,
113. numai Domnul meu îi poate judeca. O, dacă v-aţi da seama!
114. Eu nu-i alung pe credincioşi,
115. căci eu nu sunt decât un predicator cu vorbă limpede.”
116. Ei spuseră: “Dacă nu încetezi, o, Noe, vei fi omorât cu pietre!”
117. El spuse: “Domnul meu! Poporul meu m-a socotit mincinos.
118. Judecă între mine şi ei. Mântuieşte-mă pe mine şi pe credincioşii ce sunt cu mine.”
119. Noi l-am mântuit pe el şi pe cei care erau cu el pe arca încărcată,
120. şi i-am înecat apoi pe cei rămaşi.
121. Întru aceasta este un semn, însă cei mai mulţi nu sunt credincioşi.
122. Domnul tău, El este Puternicul, Milostivul.
123. Adiţii i-au socotit pe trimişi mincinoşi,
124. când Hud, fratele lor le spuse: “Nu vă temeţi, oare?”
125. Eu vouă vă sunt trimis vrednic de încredere.
126. Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-mi ascultare.
127. Eu nu vă cer răsplată, căci răsplata mea se află la Domnul lumilor.
128. Veţi zidi pe fiece înălţime un semn ca să vă jucaţi?
129. Vă veţi face întărituri ca şi cum aţi veşnici?
130. Când loviţi, loviţi ca nişte despoţi?
131. Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-mi ascultare.
132. Temeţi-vă de Cel ce v-a dăruit ceea ce ştiţi,
133. de Cel ce v-a dăruit dobitoace şi copii,
134. grădini şi izvoare.
135. Eu mă tem pentru voi de osânda unei Zile mari.”
136. “Deopotrivă ne este dacă ne ţii predici ori dacă nu ne ţii!
137. Aceasta nu este decât felul de a fi al celor dintâi şi
138. noi nu vom fi osândiţi.”
139. Ei l-au socotit mincinos şi Noi, atunci, i-am nimicit. Întru aceasta este un semn, însă cei mai mulţi nu sunt credincioşi.
140. Domnul tău, El este Puternicul, Milostivul.
141. Tamudiţii i-au socotit pe trimişi mincinoşi,
142. când Salih, fratele lor, le spuse: “Nu vă temeţi, oare?
143. Eu vouă vă sunt trimis vrednic de încredere.
144. Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-mi ascultare!
145. Eu nu vă cer răsplată, căci răsplata mea se află la Domnul lumilor.
146. Veţi fi lăsaţi oare să vă tihnească ceea ce aveţi aici
147. grădini şi izvoare,
148. holde şi curmali cu ciorchini grei?
149. Vă scobiţi cu îndemânare case în munţi?
150. Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-mi ascultare.
151. Nu ascultaţi porunca celor necumpătaţi
152. care seamănă stricăciune pe pământ şi nu fac nimic drept.”
153. Ei spuseră: “Tu eşti dintre cei vrăjiţi!
154. Şi fiindcă eşti un om asemenea nouă, adu-ne un semn, dacă spui adevărul!”
155. El spuse: “Această cămilă va bea, şi voi veţi bea, fiecare în ziua hotărâtă.
156. Nu-i faceţi nici un rău, căci o osândă într-o zi mare vă va lua.”
157. Ei o ologiră, însă dimineaţa se căiră,
158. căci osânda îi luă. Întru aceasta este un semn, însă cei mai mulţi nu sunt credincioşi.
159. Domnul tău, El este Puternicul, Milostivul.
160. Poporul lui Lot i-a socotit pe trimişi mincinoşi,
161. când Lot, fratele lor, le spuse: “Nu vă temeţi, oare?
162. Eu, vouă, vă sunt trimis vrednic de încredere.
163. Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-mi ascultare.
164. Eu nu vă cer răsplată, căci răsplata mea se află la Domnul lumilor.
165. Vă apropiaţi de bărbaţii din aceste lumi
166. părăsindu-vă soţiile, create vouă de Domnul vostru? Sunteţi un popor călcător al legii.”
167. Ei spuseră: “Dacă nu încetezi, o, Lot, vei fi izgonit.”
168. El spuse: “Urăsc fapta voastră!
169. Domnul meu! Mântuieşte-mă pe mine şi pe ai mei de ceea ce fac ei.”
170. Noi l-am mântuit pe el şi pe toţi ai săi,
171. în afara unei bătrâne rămase în urmă,
172. şi i-am stârpit apoi pe ceilalţi,
173. trimiţând asupra lor o ploaie. Rea a fost ploaia pentru cei cărora li s-a predicat!
174. Întru aceasta este un semn, însă cei mai mulţi nu sunt credincioşi.
175. Domnul tău, El este Puternicul, Milostivul.
176. Oamenii din al’Aika i-au socotit pe trimişi mincinoşi,
177. când Şu’aib le spuse: “Nu vă temeţi, oare?
178. Eu, vouă, vă sunt trimis vrednic de încredere.
179. Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-mi ascultare.
180. Eu nu vă cer răsplată, căci răsplata mea se află la Domnul lumilor.
181. Fiţi cinstiţi la măsură şi nu fiţi dintre cei păgubitori.
182. Cântăriţi cu drept cântar.
183. Nu-i păgubiţi pe oamenii în avutul lor. Nu săvârşiţi fărădelegi pe pământ, semănând stricăciune!
184. Temeţi-vă de Cel ce v-a creat pe voi şi pe leaturile dintâi.”
185. Ei spuseră: “Tu eşti dintre cei vrăjiţi!
186. Şi fiindcă nu eşti decât un om asemenea vouă, noi gândim că eşti dintre mincinoşi.
187. Prăvale cerul în bucăţi asupra noastră, dacă spui adevărul!”
188. El spuse: “Domnul meu ştie prea bine ceea ce faceţi.”
189. Ei l-au socotit pe Şu’aib mincinos, însă i-a luat osânda zilei Întunecării. Şi a fost osânda unei zile mari.
190. Întru aceasta este un semn, însă cei mai mulţi nu sunt credincioşi.
191. Domnul tău, El este Puternicul, Milostivul.
192. El este o pogorâre de la Domnul lumilor.
193. Duhul lui credincios a pogorât cu el
194. asupra inimii tale ca tu să fii dintre predicatori,
195. într-o limbă arabă desluşită.
196. Aceasta se află deja în Psalmii celor dintâi.
197. Nu este pentru ei un semn pe care învăţaţii fiilor lui Israel îl cunosc?
198. Dacă l-am fi pogorât asupra unui străin
199. şi li l-ar fi citit, ei n-ar fi crezut.
200. Astfel îi tăiem drum în inimile nelegiuiţilor,
201. însă ei nu cred în el, până ce nu văd osânda cea dureroasă
202. ce le va veni deodată, fără ca ei să presimtă.
203. Ei vor spune atunci: “Ni se mai dă un răgaz?”
204. Ei cer venirea osândei Noastre degrabă?
205. Chiar de le dăruim bucurii ani de zile, tu nu vezi că
206. tot vine la ei ceea ce li s-a făgăduit şi
207. îndestularea nu le va mai fi de nici un folos?
208. Noi n-am nimicit nici o cetate care să nu fi avut predicatori.
209. întru amintire, căci Noi nu suntem nedrepţi.
210. Nu diavolii s-au pogorât cu el!
211. Acesta nu le este pe plac, însă sunt neputincioşi!
212. Ei vor fi îndepărtaţi de la ascultarea lui.
213. Nu chema alt dumnezeu alături de Dumnezeu, căci astfel vei fi printre cei osândiţi.
214. Previne-i pe cei mai apropiaţi din obştea ta!
215. Coboară-ţi aripa asupra credincioşilor care te urmează.
216. Spune-le când nu-ţi dau ascultare: “Eu n-am nici o vină pentru ceea ce faceţi!”
217. Încrede-te în Puternicul, Milostivul.
218. El te vede când te ridici
219. şi când te vânzoleşti printre cei prosternaţi.
220. El este Auzitorul, Ştiutorul!
221. Să vă dau de ştire asupra cui vor pogorî diavolii?
222. Ei pogoară asupra oricărui clevetitor păcătos!
223. Ei ciulesc urechea..., însă cei mai mulţi sunt mincinoşi.
224. Şi poeţii! Ei sunt urmaţi doar de cei care se rătăcesc.
225. Nu-i vezi oare? Ei aiurează în fiece vale,
226. spunând ceea ce nu fac,
227. în afară de cei care cred şi săvârşesc fapte bune şi-L amintesc pe Dumnezeu adesea, şi se apără când sunt nedreptăţiţi. Cei nedrepţi vor cunoaşte curând pe ce parte s-au întors!